brãzdár — s. n., pl. brãzdáre … Romanian orthography
brázdar — ja m (ȃ) les. skobljič za ročno vrezovanje brazd v les … Slovar slovenskega knjižnega jezika
brazdă — BRÁZDĂ, brazde, s.f. 1. Fâşie îngustă de pământ, tăiată şi răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură. ♢ loc. adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. ♢ expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la)… … Dicționar Român
monobrăzdar — MONOBRĂZDÁR, monobrăzdare, adj., s.n. (Plug) cu un singur brăzdar. – Mono + brăzdar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 monobrăzdár adj. n., s. n. (sil. brăz ), pl. monobrăzdáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
polibrăzdar — POLIBRĂZDÁR, polibrăzdare, s.n. Plug cu mai multe brăzdare. – Poli + brăzdar. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98 polibrăzdár s. n. (sil. brăz ), pl. polibrăzdáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
trupiţă — TRÚPIŢĂ, trupiţe, s.f. Parte a plugului alcătuită din cormană, brăzdar şi plaz şi fixată de cadrul plugului prin intermediul bârsei. – cf. scr. t r u p i c a . Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX 98 trupíţă s. f., g. d. art. trupíţei; pl.… … Dicționar Român
cioroslă — cioróslă s.f. (reg.) fierul plugului. Trimis de blaurb, 11.04.2006. Sursa: DAR cioróslă ( le), s.f. – (Trans.) Brăzdar de plug. Mag. csoroszlya (DAR). Este cuvînt sl., intrat în mag. prin rut. čeresló; cf. bg. čerešlo, de unde provine cireşnă,… … Dicționar Român
custură — CUSTÚRĂ, custuri, s.f. 1. (pop.) Lamă, tăiş de cuţit; cuţit rudimentar (fără plăsele); cuţit. 2. (reg.) Creastă de munte stâncoasă, ascuţită, zimţată, specifică epocii glaciare. – et. nec. Trimis de ionel bufu, 29.04.2008. Sursa: DEX 98 CUSTÚRĂ … Dicționar Român
cuţit — CUŢÍT, cuţite, s.n. 1. Instrument de tăiat, format dintr o lamă metalică şi dintr un mâner, având numeroase şi variate întrebuinţări în gospodărie, în atelier etc. ♢ expr. A avea pâinea şi cuţitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea,… … Dicționar Român
disc — DISC1, discuri, s.n. 1. Placă circulară şi plată de o anumită greutate, pe care o aruncă atleţii discoboli la distanţă. ♦ Probă de atletism care se practică cu acest obiect. 2. Orice obiect de formă circulară şi plată. ♢ Plug cu disc = plug cu… … Dicționar Român
