disc

DISC¹, discuri, s.n. 1. Placă circulară şi plată de o anumită greutate, pe care o aruncă atleţii discoboli la distanţă. ♦ Probă de atletism care se practică cu acest obiect. 2. Orice obiect de formă circulară şi plată. ♢ Plug cu disc = plug cu tracţiune mecanică, având în loc de brăzdar şi de cormană o parte tăietoare circulară şi plată, care taie şi răstoarnă brazda. (fiz.) Discul lui Newton = placă circulară împărţită în şapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar şi care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe. 3. Semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei. 4. Placă circulară care serveşte la înregistrarea şi reproducerea vocii, a sunetelor etc. cu ajutorul unui aparat special. Disc de frecvenţă = disc¹ (4) cu înregistrări speciale, folosit la verificarea şi măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. ♦ Muzică înregistrată pe un disc¹ (4). 5. (În sintagmele) Disc intervertebral = cartilaj fibros şi elastic aşezat între două vertebre alăturate şi servind la solidarizarea lor. Hernie de disc = hernie a unui disc intervertebral. – Din fr. disque, lat. discus.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DISC², discuri, s.n. Taler (circular) de metal (preţios) pe care se strâng în biserică, de la credincioşi, bani pentru nevoile cultului sau pe care se pune agneţul (la oficierea căsătoriilor). – Din sl. disk(os)ŭ.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DISC s. 1. cerc, roată. (Un disc din lemn.) 2. (muz.) placă. (Un disc cu vocea Mariei Tănase.) 3. v. taler. 4. (înv.) taier. (discul soarelui.) 5. (biol.) disc embrionar = bănuţ, (prin Mold.) ban. (disc este o formaţie a embrionului.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



disc (placă, taler) s. n., pl. díscuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DISC¹ discuri n. 1) Obiect rotund şi plat. ♢ discde plug piesă care înlocuieşte brăzdarul la plug. discul lui Newton placă circulară împărţită în şapte sectoare ce reproduc culorile spectrului solar şi care, prin rotaţie rapidă, pare albă, demonstrând sinteza luminii albe. disc de apel dispozitiv al aparatului telefonic automat, având rolul de a forma numărul de apel spre centrala automată. 2) Placă circulară şi plată, de o anumită greutate, folosită de atleţi pentru aruncări la distanţă. 3) Probă sportivă care se practică cu acest obiect. 4) Piesă de masă plastică sau de ebonită pe care sunt imprimate vibraţii ale vocii sau ale instrumentelor muzicale, pentru a fi reproduse; placă. 5) Semnal mobil, de formă circulară, care indică reducerea vitezei pe căile ferate. 6): disc intervertebral cartilaj fibros situat între două vertebre. /<fr. disque, lat. discus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DISC² discuri n. Taler (circular) de metal preţios pe care se strâng în biserică, de la credincioşi, bani pentru nevoile cultului şi pe care se pun obiecte de cult, când se oficiază anumite ritualuri creştine. /<sl. disk[os]u

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DISC s.n. 1. Obiect rotund şi plat care se foloseşte în proba atletică de aruncare la distanţă. ♦ Obiect rotund şi plat. ♦ Placă de patefon. 2. Suprafaţa aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 3. Organ sau structură anatomică circulară, plată. ♢ Disc intervertebral = ţesut fibros aşezat între două vertebre, având forma de disc cu un nucleu bulbos; hernie de disc = hernia discului intervertebral. 4. Receptaculul sau partea terminală la compozee. [cf. fr. disque, it. disco < lat. discus, gr. diskos].

Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DN



disc (díscuri), s.n. – Placă circulară şi plată. – var. (înv.) discos. Mr. discu. gr. δίσϰος, în parte prin intermediul sl. disk(o)ŭ (Murnu 18), şi modern din fr. disque. – Der. discobol, s.m., din fr.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



DISC s. n. 1. obiect plat cu contur circular. ♢ obiect rotund şi plat în proba atletică de aruncare la distanţă; proba însăşi. 2. placă circulară de material plastic pe care sunt gravate înregistrări sonore. ♢ (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informaţiei. o disc de frecvenţă = disc cu înregistrări speciale pentru verificarea şi măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 3. muzică înregistrată pe disc (2). 4. suprafaţa aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 5. organ sau structură anatomică circulară, plată. o disc embrionar (sau germinativ) = formaţie a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, peşti osoşi, reptile şi păsări; bănuţ; disc intervertebral = ţesut fibros între două vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de disc = hernia discului intervertebral. 6. receptaculul sau partea terminală la compozee. (< fr. disque, lat. discus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN