- ţipirig
- ŢIPIRÍG1 s.m. (bot.; regional) Pipirig. – cf. p i p i r i g.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ŢIPIRÍG2 s.n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluţia unor pile electrice şi în diferite reacţii chimice). – cf. scr. c a p a r i k a.Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX '98SPIRT DE ŢIPIRÍG s. v. amoniac.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeŢIPIRÍG s. (bot.) 1. (Scirpus silvaticus) pipirig. 2. (Scirpus holoschoenus) (reg.) rogoz.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeŢIPIRÍG s. v. clorură de amoniu, rugină, salmiac.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeţipiríg (bot.) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficţipiríg (chim.) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŢIPIRÍG1 n. pop. Substanţă albă, cristalizată, solubilă în apă, întrebuinţată, mai ales, la lipirea metalelor; clorură de amoniu. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXţipiríg s.n. – Amoniac. – var. ţiperig, tăperig. sb. caparika (Candrea); sau, mai probabil, din ţeapă cu suf. expresiv -ig(ă) pentru mirosul său înţepător; fonetismul ca şi semantismul coincid cu tipirig (var. tiperig, tăperig), var .a lui pipirig, v. aici mai sus.Trimis de blaurb, 15.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.