- pipirig
- PIPIRÍG, pipirigi, s.m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede şi mlăştinoase: a) plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde şi cu flori brune-roşcate, îngrămădite în spice la vârful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) plantă cu tulpina formată din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi închis (Scirpus silvaticus); c) plantă cu tulpina aspră şi rigidă, de culoare cenuşie-verzuie sau albăstruie, terminată cu un spic care are la capăt un vârf ascuţit (Equisetum hiemale); d) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară, plină pe dinăuntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele şi cu inflorescenţele compuse din 1-4 globuşoare (Holoschoenus vulgaris). – et. nec.Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX '98PIPIRÍG s. (bot.) 1. (Bolbochoenus maritimus) (reg.) rogoz. 2. (Holoschoenus vulgaris) (reg.) papură. 3. (Scirpus silvaticus) ţipirig. 4. (Schoenoplectus lacustris) rogoz, (reg.) păpurică, ţiperig, papură-rotundă. 5. (Equisetum hiemale) (reg.) coadă, capu-câmpului, iarbă-de-cositor. 6. v. stuf.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePIPIRÍG s. v. chircitură, pipiriguţ, rugină, sfrijitură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepipiríg s. m., pl. pipirígiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPIPIRÍ//G pipiriggi m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă netedă, având frunze lungi ţepoase şi flori mici brune dispuse în inflorescenţă la vârf. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.