rugină

rugină
RUGÍNĂ, rugini, s.f. I. 1. Substanţă brun-roşcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiţă brună care acoperă uneori pietrele şi care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreţinut; ruginitură, rablă. 3. fig. Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecţioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariţia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescenţe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, ţepoase, având la vârf o inflorescenţă cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – cf. lat. *a e r u g i n a.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RUGÍNĂ s. 1. v. vechitură. 2. (FITOP.) (înv. şi reg.) pălitură, (reg.) mucegai, rodie, rodină, (prin Ban.) roşcaţă. (Boala plantelor numită rugină.) 3. (bot.; Juncus inflexus) (reg.) spetează. 4. (bot.; Juncus effusus) (reg.) spetează, ţipirig, iarba-mlaştinii. 5. (bot.; Juncus conglomeratus) (reg.) pipirig. 6. (bot.; Senecio jacobaea) (reg.) cruguliţă, lemnul-Domnului.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rugínă s. f., g.-d. art. rugínii; pl. rugíni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RUGÍN//Ă ruginăi f. 1) Substanţă brună-roş-cată, sfărâmicioasă, care se formează pe obiectele de fier în urma oxidării. 2) fig. Obiect vechi deteriorat; hleab; rablă. 3) Boală in-fecţioasă a plantelor agricole, cauzată de ciuperci parazite şi manifestată prin apariţia unor pete brune-închise pe tulpină, frunze sau inflorescenţă. 4) Plantă erbacee cu tulpina erectă înaltă, lipsită de frunze, şi cu flori verzui, dispuse în inflorescenţă, care creşte prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. lat. aerugo, ruginăinis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

rugínă (rugíni), s.f. – 1. Oxidare a fierului. – 2. Rablă, obiect uzat. – 3. Hodorog. – 4. Pipirig (Juncus effusus). – 5. Tăciune, mălură (Puccinia graminis). – Mr. arudzină. lat. rŭbῑgῑnem (Diez, I, 361; Phlippide, Principii, 33; cf. REW 7348), cf. prov. royilh, fr. rouille, sp. robin. Se merge mai în detaliu la un lat. aerūgĭnem, uneori în formă ipotetică *aerūgĭna (Puşcariu 1482; REW 243; Pascu, I, 41; Pascu, Beiträge, 7; Tiktin; Candrea), posibilă şi ea fonetic. Pentru rezultatul fonetic al lui rŭbῑgĭnem, cf. iuvencus › junc. Schimbarea de accent este dificilă (Ivănescu, BF, I, 161, o explică pornind de la vb. rugini); dar cu aerūgĭnem există aceeaşi dificultate. Der. ruginare, s.f. (Arbust, Andromeda polyfolia); rugini, vb. (a oxida; refl., a creşte mălura, a se tăciuna; refl., a decădea); ruginătură, s.f. (lucru ruginit); ruginiu, adj. (roşiatic); ruginos, adj. (oxidat; învechit). Din rom. provine bg. rudžina (Capidan, Raporturile, 234) şi ţig. ruğinav "a deteriora".
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • rugina — Eng. Rugina Instrumento recto en cuyo extremo existe un borde ancho y afilado de distintas formas, utilizado para separar el tejido perióstico del hueso …   Diccionario de oftalmología

  • Rugina River — Geobox River name = Rugina River native name = other name = other name1 = image size = image caption = country type = Countries state type = region type = district type = Counties city type = Villages country = Romania country1 = state = state1 …   Wikipedia

  • rugínã — s. f., g. d. art. rugínii; pl. rugíni …   Romanian orthography

  • rugini — RUGINÍ, ruginesc, vb. IV. 1. intranz. A se acoperi cu rugină (I 1), a se umple de rugină, a prinde rugină. 2. intranz. fig. (Despre frunze, plante etc.) A căpăta o culoare galben roşiatică asemănătoare cu a ruginii. 3. refl. fig. A deveni perimat …   Dicționar Român

  • uredospor — UREDOSPÓR s.m. (biol.) Spor produs de rugina grâului şi care răspândeşte această boală. [< fr. urédospore, cf. lat. uredo – rugină, gr. spora – sămânţă]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  UREDOSPÓR s. m. ( …   Dicționar Român

  • lac — LAC1, lacuri, s.n. Întindere mai mare de apă stătătoare, închisă între maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un râu. ♢ Lac de acumulare = lac (artificial) situat în amonte de o hidrocentrală, care constituie rezerva de apă necesară producerii …   Dicționar Român

  • ruginare — RUGINÁRE, ruginări, s.f. Mic arbust otrăvitor, cu frunze înguste, lucioase, persistente şi cu flori albe sau roşietice dispuse în mănunchiuri la vârful ramurilor (Andromeda polifolia). – Din rugină. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • ruginit — RUGINÍT, Ă, ruginiţi, te, adj. 1. Acoperit, ros de rugină (I 1). ♦ fig. Vechi, uzat. ♦ fig. (Despre voce) Îmbătrânit; dogit. 2. fig. (Adesea substantivat; despre persoane, idei, concepţii etc.) Învechit, înapoiat, demodat. 3. (Despre plante)… …   Dicționar Român

  • ruginiu — RUGINÍU, ÍE, ruginii, adj. De culoarea ruginii. – Rugină + suf. iu. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  ruginíu adj. m., f. ruginíe; pl. m. şi f. ruginíi …   Dicționar Român

  • uredinale — UREDINÁLE s.f.pl. (bot.) Ordin de ciuperci microscopice parazite pe vegetale, unde produc rugina grâului; (la sg) ciupercă din acest ordin. [sg. uredinală. / < fr. urédinales]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  UREDINÁLE s. f. pl …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”