ţiitoare

ţiitoare
ŢIITOÁRE s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ţiitoáre (persoană) s. f. (sil. ţi-i-), g.-d. art. ţiitoárei; pl. ţiitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŢIITOÁRE1 f. pop. Femeie întreţinută de un amant. /a ţine + suf. ţiitoaretoare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ŢIIT//OÁRE2 ţiitoareóri f. Loc pe unde trec animale sălbatice şi unde vânătorii stau de pândă. /a ţine + suf. ţiitoaretoare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • ţiitoáre — s. f. (sil. ţi i ), g. d. art. ţiitoárei; pl. ţiitoáre …   Romanian orthography

  • ţiitór — adj. m. (sil. ţi i ), pl. ţiitóri; f. sg. şi pl. ţiitoáre …   Romanian orthography

  • amantă — AMÁNTĂ s. concubină, iubită, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguţă, ibovnică, ţiitoare, (Ban.) bală, (înv.) posadnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  amántă s. f., pl. amánte …   Dicționar Român

  • amor — AMÓR, amoruri, s.n. Iubire, dragoste. ♢ Amor propriu = preţuire (uneori exagerată) pentru propria persoană, sentiment al demnităţii provenit din conştiinţa propriei valori a cuiva. ♦ (concr.) Iubit2 (2). – Din lat. amor, it. amore. Trimis de… …   Dicționar Român

  • bidiviu — BIDIVÍU, bidivii, s.m. Cal tânăr, iute şi frumos. [var.: (reg.) bidibíu, bididíu s.m.] – Din tc.bedevî. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  Bidiviu ≠ mârţoagă, gloabă Trimis de siveco, 17.02.2009. Sursa: Antonime  bidivíu s …   Dicționar Român

  • celed — celéd, celéduri, s.n. (reg., înv.) 1. (cu înţeles colectiv) servitorimea dintr o casă; familie, copii; gloată, liotă. 2. (la sg.) copil mic, prunc. Trimis de blaurb, 02.04.2006. Sursa: DAR  celéd ( zi), s.m. – (Trans.) Băiat, flăcău, servitor. – …   Dicționar Român

  • iubi — IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simţi o mare afecţiune pentru o persoană de sex opus. ♦ refl. recipr. A avea relaţii sexuale cu o persoană de sex opus. 2. tranz. şi refl. recipr. A ţine extrem de mult la… …   Dicționar Român

  • ţiitor — ŢIITÓR, OÁRE, ţiitori, oare, s.f., adj. 1. s.f. (pop.) Concubină. 2. s.f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. adj. (înv.) Care ţine mult timp; durabil. [pr.: ţi i ] – Ţine + …   Dicționar Român

  • ţinea — ŢINEÁ vb. II. v. ţine. Trimis de valeriu, 12.11.2007. Sursa: DEX 98  ţineá ( n, nút), vb. – 1. A avea ceva în mînă şi a nu lăsa să scape, a menţine, a susţine. – 2. A păzi, a conserva. – 3. A suporta, a rezista. – 4. A purta. – 5. A poseda, a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”