- bidiviu
- BIDIVÍU, bidivii, s.m. Cal tânăr, iute şi frumos. [var.: (reg.) bidibíu, bididíu s.m.] – Din tc.bedevî.Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98Bidiviu ≠ mârţoagă, gloabăTrimis de siveco, 17.02.2009. Sursa: Antonimebidivíu s. m., art. bidivíul; pl. bidivíi, art. bidivíiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBIDIVÍ//U bidiviui m. Cal tânăr, iute şi frumos, folosit, mai ales, la călărie. [Sil. -di-viu] /<turc. bedevîTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbidivíu(bidivíi), s.m. – 1. Armăsar, cal arab. – 2. (arg.) Băiat, flăcău. – var. bidibiu, bididiu. tc. bedevi, de la bedu "deşert" (Şeineanu, II, 50) care este aceeaşi rădăcină a lui beduin. Odinioară se întrebuinţa şi cu funcţie adj.: un cal bidiviu. – Der. bididie, s.f. (arg., ţiitoare, amantă), cf. sl. bedevija, "iapă arabă".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.