- iubi
- IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simţi o mare afecţiune pentru o persoană de sex opus. ♦ refl. recipr. A avea relaţii sexuale cu o persoană de sex opus. 2. tranz. şi refl. recipr. A ţine extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. tranz. A-i plăcea să... – Din sl. ljubiti.Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A (se) iubi ≠ a (se) urîTrimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: AntonimeA iubi ≠ a urîTrimis de siveco, 22.08.2008. Sursa: AntonimeA se iubi ≠ a se urîTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeIUBÍ vb. 1. a (se) îndrăgi, a (se) plăcea, (înv.) a (se) libovi. (L-a iubi de cum l-a văzut.) 2. (pop.) a se drăgosti. (Se iubi cu ea.) 3. v. plăcea.Trimis de siveco, 15.09.2008. Sursa: SinonimeIUBÍ vb. v. dori, jindui, pofti, râvni, voi, vrea.Trimis de siveco, 20.01.2008. Sursa: Sinonimeiubí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iubésc, imperf. 3 sg. iubeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iubeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA IUB//Í iubiésc tranz. 1) (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste. 2) A trata cu un deosebit ataşament sufletesc. A-şi iubi ţara. A-şi iubi mama. /<sl. ljubitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE IUB//Í mă iubiésc intranz. A avea relaţii de dragoste (cu cineva); a se drăgosti. /<sl. ljubitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXiubí (iubésc, iubít), vb. – A fi îndrăgostit. – var. (înv.) liubi. sl. ljubiti (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 151; DAR), cf. bg. ljubă, sl. ljubiti, rut. ljubyty, rus. ljubitĭ. Este cuvînt comun (ALR, I, 249). – Der. iubire, s.f. (dragoste); iubit, s.n. (dragoste); iubit, s.m. (persoană iubită, drăguţ, amant); iubită, s.f. (amantă, ibovnică, drăguţă); iubitor, adj. (care iubeşte); iubeţ, adj. (pasionat); iubăreţ, adj. (pasionat); (l)iuboste, s.f. (înv., dragoste), cu var. iboste, s.f. (dragoste), din sl. *ljubostĭ; libov, s.n., (înv., dragoste), din sl. *ljubovĭ, cf. bg. libov; libovi, vb. refl. (Bucov., a se desfăta, a se distra, a trîndăvi), din sl. ljubovati, cf. rus. ljubovati sja; ibovnic (var. libovnic), s.m. (amant, iubit), din sl. ljubovnikŭ, cf. bg. libovnik; ibovnică, s.f. (amantă, concubină, ţiitoare); preaiubi, vb. (înv., a face dragoste), format pe baza sl. prĕljubiti.Trimis de blaurb, 24.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.