ţiitor

ţiitor
ŢIITÓR, -OÁRE, ţiitori, -oare, s.f., adj. 1. s.f. (pop.) Concubină. 2. s.f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. adj. (înv.) Care ţine mult timp; durabil. [pr.: ţi-i-] – Ţine + suf. -itor.
Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX '98

ŢIITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ţiitór adj. m. (sil. ţi-i-), pl. ţiitóri; f. sg. şi pl. ţiitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • ţiitór — adj. m. (sil. ţi i ), pl. ţiitóri; f. sg. şi pl. ţiitoáre …   Romanian orthography

  • durabil — DURÁBIL, Ă, durabili, e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Durabil ≠ netrainic, pasager, nedurabil, precar Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • locţiitor — LOCŢIITÓR, OÁRE, locţiitori, oare, s.m. şi f. Persoană care ţine locul alteia într o funcţie şi îndeplineşte o parte din îndatoririle acesteia. [pr.: ţi i ] – Loc + ţiitor (după fr. lieutenant). Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • nimicitor — NIMICITÓR, OÁRE, nimicitori, oare, adj. (Adesea fig.) Care nimiceşte; distrugător. – Nimic + suf. tor. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  Nimicitor ≠ creator Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  NIMICITÓR adj. 1. v.… …   Dicționar Român

  • prăpăditor — PRĂPĂDITÓR, OÁRE, prăpăditori, oare, adj. (Rar) Care prăpădeşte; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. tor. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PRĂPĂDITÓR adj. v. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor,… …   Dicționar Român

  • risipitor — RISIPITÓR, OÁRE, risipitori, oare, adj. 1. Care îşi risipeşte averea, bunurile; cheltuitor. 2. (înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Risipitor ≠ avar, econom,… …   Dicționar Român

  • ţinea — ŢINEÁ vb. II. v. ţine. Trimis de valeriu, 12.11.2007. Sursa: DEX 98  ţineá ( n, nút), vb. – 1. A avea ceva în mînă şi a nu lăsa să scape, a menţine, a susţine. – 2. A păzi, a conserva. – 3. A suporta, a rezista. – 4. A purta. – 5. A poseda, a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”