- ţiitori
- ţiitóri (loc) s. f. pl. (sil. ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
ţiitori
Look at other dictionaries:
ţiitor — ŢIITÓR, OÁRE, ţiitori, oare, s.f., adj. 1. s.f. (pop.) Concubină. 2. s.f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. adj. (înv.) Care ţine mult timp; durabil. [pr.: ţi i ] – Ţine + … Dicționar Român
ţiitór — adj. m. (sil. ţi i ), pl. ţiitóri; f. sg. şi pl. ţiitoáre … Romanian orthography
