stircă — STÍRCĂ s. v. chibrit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ştircui — ştircuí, ştírcui, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ştercui; despre struguri) a zdrobi cu ştirca (ştircă), cu mustuitorul. 2. (despre zarzavat) a mărunţi cu ajutorul unui băţ ramificat la un capăt. Trimis de blaurb, 22.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
chibrit — CHIBRÍT, chibrituri, s.n. Beţişor de lemn având la un capăt o gămălie din material uşor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde ţigara etc.; p. ext. cutie care conţine asemenea beţişoare. – Din tc. kĩbrĩt … Dicționar Român
cliucăi — cliucăí, cliucăiésc, vb. IV (reg.) a zdrobi strugurii în hârdău cu un băţ gros care are la un capăt trei crăci retezate (crăcane); a stroşi cu ştirca strugurii. Trimis de blaurb, 15.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
cliucăitor — cliucăitór, cliucăitoáre, s.n. (reg.) băţ care are la un capăt trei crăci retezate (crăcane), cu care se zdrobesc strugurii în hârdău; ştircă. Trimis de blaurb, 15.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
mustuitor — MUSTUITÓR, mustuitoare, s.n. Unealtă de lemn formată dintr un băţ ramificat la capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obţine mustul. [pr.: tu i ] – Mustui + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MUSTUITÓR s.… … Dicționar Român
stropşer — stropşér, stropşére, s.n. (reg.) mustuitor (pentru struguri), ştircă. Trimis de blaurb, 23.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
ştearţ — şteárţ ( érţuri), s.n. – 1. Candelă de seu. – 2. Lampă de miner. – 3. Sucitor, vergea. – var. şterţ, Olt. ştircă. Probabil din germ. Sterz coadă , cu sensul special de mîner (Tiktin). Nu se foloseşte în Munt. Trimis de blaurb, 19.01.2009. Sursa:… … Dicționar Român
ştic — ştic, ştícuri, s.n. (reg.) 1. băţ. 2. băţ bifurcat la un capăt cu care se zdrobesc strugurii pentru a obţine mustul; mustuitor, ştircă. 3. (în forma: ştici) prăjină cu care se conduce barca. 4. (în forma: stic) spetează la loitră. Trimis de… … Dicționar Român
