- stircă
- STÍRCĂ s. v. chibrit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
stircă
Look at other dictionaries:
ştircă — ŞTÍRCĂ s. v. mustuitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ştírcă, ştírci, s.f. (reg.) 1. băţ despicat la un capăt sau lopăţică cu care se mestecă zerul pus la fiert. 2. băţ cu ramificaţii la un capăt folosit la stroşirea… … Dicționar Român
ştircui — ştircuí, ştírcui, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ştercui; despre struguri) a zdrobi cu ştirca (ştircă), cu mustuitorul. 2. (despre zarzavat) a mărunţi cu ajutorul unui băţ ramificat la un capăt. Trimis de blaurb, 22.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
chibrit — CHIBRÍT, chibrituri, s.n. Beţişor de lemn având la un capăt o gămălie din material uşor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde ţigara etc.; p. ext. cutie care conţine asemenea beţişoare. – Din tc. kĩbrĩt … Dicționar Român
cliucăi — cliucăí, cliucăiésc, vb. IV (reg.) a zdrobi strugurii în hârdău cu un băţ gros care are la un capăt trei crăci retezate (crăcane); a stroşi cu ştirca strugurii. Trimis de blaurb, 15.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
cliucăitor — cliucăitór, cliucăitoáre, s.n. (reg.) băţ care are la un capăt trei crăci retezate (crăcane), cu care se zdrobesc strugurii în hârdău; ştircă. Trimis de blaurb, 15.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
mustuitor — MUSTUITÓR, mustuitoare, s.n. Unealtă de lemn formată dintr un băţ ramificat la capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obţine mustul. [pr.: tu i ] – Mustui + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MUSTUITÓR s.… … Dicționar Român
stropşer — stropşér, stropşére, s.n. (reg.) mustuitor (pentru struguri), ştircă. Trimis de blaurb, 23.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
ştearţ — şteárţ ( érţuri), s.n. – 1. Candelă de seu. – 2. Lampă de miner. – 3. Sucitor, vergea. – var. şterţ, Olt. ştircă. Probabil din germ. Sterz coadă , cu sensul special de mîner (Tiktin). Nu se foloseşte în Munt. Trimis de blaurb, 19.01.2009. Sursa:… … Dicționar Român
ştic — ştic, ştícuri, s.n. (reg.) 1. băţ. 2. băţ bifurcat la un capăt cu care se zdrobesc strugurii pentru a obţine mustul; mustuitor, ştircă. 3. (în forma: ştici) prăjină cu care se conduce barca. 4. (în forma: stic) spetează la loitră. Trimis de… … Dicționar Român
