ştircui

ştircuí, ştírcui, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ştercui; despre struguri) a zdrobi cu ştirca (ştircă), cu mustuitorul. 2. (despre zarzavat) a mărunţi cu ajutorul unui băţ ramificat la un capăt.

Trimis de blaurb, 22.02.2007. Sursa: DAR