cliucăi

cliucăí, cliucăiésc, vb. IV (reg.) a zdrobi strugurii în hârdău cu un băţ gros care are la un capăt trei crăci retezate (crăcane); a stroşi cu ştirca strugurii.

Trimis de blaurb, 15.04.2006. Sursa: DAR