ştircă — ŞTÍRCĂ s. v. mustuitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ştírcă, ştírci, s.f. (reg.) 1. băţ despicat la un capăt sau lopăţică cu care se mestecă zerul pus la fiert. 2. băţ cu ramificaţii la un capăt folosit la stroşirea… … Dicționar Român
mai — MAI1 adv. I. 1. (Serveşte la formarea gradului comparativ) Mai bun. ♢ (În locuţiuni, întărind sensul unor cuvinte) Mai întâi (şi ntâi). Mai apoi. Mai înainte. 2. (Serveşte la formarea gradului superlativ relativ) Cel mai bun. ♢ (Înaintea unui… … Dicționar Român
mustitor — MUSTITÓR s. v. mustuitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
mâtcă — MẤTCĂ, mâtci, s.f. (reg.) Băţ cu care se bate laptele pentru a alege untul; bătător, brighidău. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX 98 MÂTCĂ s. v. bătător, iapă, mustuitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
stroncănitor — STRONCĂNITÓR s. v. mustuitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime STRONCĂNITÓR s., adj. v. clănţău, flecar, gu raliv, limbut, palavragiu, vorbă lungă, vorbăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
stropşer — stropşér, stropşére, s.n. (reg.) mustuitor (pentru struguri), ştircă. Trimis de blaurb, 23.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
stropşitoare — STROPŞITOÁRE s. v. mustuitor, presă, teasc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
toiag — TOIÁG, toiege, s.n. 1. Băţ lung şi drept de care se sprijină cineva la mers sau de care se serveşte pentru a se apăra. ♦ fig. Sprijin, ajutor, reazem. ♦ Lovitură dată cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al… … Dicționar Român
ştic — ştic, ştícuri, s.n. (reg.) 1. băţ. 2. băţ bifurcat la un capăt cu care se zdrobesc strugurii pentru a obţine mustul; mustuitor, ştircă. 3. (în forma: ştici) prăjină cu care se conduce barca. 4. (în forma: stic) spetează la loitră. Trimis de… … Dicționar Român
