răzătură — RĂZĂTÚRĂ, răzături, s.f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit. 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ştersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [var.: răsătúră s.f.] – Rade + suf. ătură. Trimis de… … Dicționar Român
ştersură — ŞTERSÚRĂ, ştersuri, s.f. Ştersătură. – Şters1 + suf. ură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞTERSÚRĂ s. v. răsătură, ştersătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ştersúră s. f., g. d. art. ştersúrii; … Dicționar Român
anulare — ANULÁRE, anulări, s.f. Acţiunea de a anula; anulaţie. – v. anula. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANULÁRE s. 1. v. abrogare. 2. v. nulitate relativă. 3. v. reziliere. 4. v. contramandare. 5. desfiinţare, ( … Dicționar Român
tăia — TĂIÁ, tai, vb. I. I. tranz. A despărţi, a separa ceva în mai multe bucăţi, cu ajutorul unui obiect tăios. ♢ expr. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul … Dicționar Român
tăietură — TĂIETÚRĂ, tăieturi, s.f. 1. Acţiunea de a tăia; (concr.) locul unde s a tăiat ceva; spec. rană provocată de un instrument tăios. ♦ Suprafaţa rezultată dintr un corp după ce a fost tăiat. ♦ Fel, mod de a tăia. 2. Drum (adâncit) săpat de o apă în… … Dicționar Român
şterge — ŞTÉRGE, şterg, vb. III. 1. tranz. A freca suprafaţa unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanţă străină care îl acoperă. ♢ expr. (fam.) A şterge putina sau a o şterge = a pleca repede şi pe neobservate. (refl.; fam.) A se… … Dicționar Român
