şterge

ŞTÉRGE, şterg, vb. III. 1. tranz. A freca suprafaţa unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanţă străină care îl acoperă. ♢ expr. (fam.) A şterge putina sau a o şterge = a pleca repede şi pe neobservate. (refl.; fam.) A se şterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit să renunţe (la ceva), a-şi lua gândul (de la ceva). 2. tranz. A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc. ♢ expr. A şterge cu buretele = a da uitării o greşeală a cuiva, a ierta. ♦ A scoate din evidenţă; a anula. 3. refl. A-şi pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acţiunea unor cauze exterioare. ♦ A-şi pierde conturul; a se estompa, a se întuneca. 4. tranz. şi refl. A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte. ♢ expr. (tranz.) A şterge de pe faţa pământului = a omorî; a distruge. 5. refl. şi tranz. A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-l uşor. ♦ tranz. (Rar.) A lovi, a izbi. ♢ expr. (fam.) A şterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă. 6. tranz. fig. (fam.) A fura, a şterpeli. [Perf. s. ştersei, part. şters] – lat. extergere.

Trimis de LauraGellner, 08.03.2009. Sursa: DEX '98



A şterge ≠ a scrie

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ŞTÉRGE vb. 1. a curăţa. (şterge praful.) 2. v. anula. 3. v. radia. 4. v. estompa.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ŞTÉRGE vb. v. aboli, căra, desfiinţa, dispărea, distruge, fofila, fugi, fura, furişa, ierta, lua, nimici, pieri, rade, strecura, suprima, sustrage, zbughi, zdrobi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ştérge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl., şterg, perf. s. 1 sg. şterséi, 1 pl. ştérserăm; part. şters

Trimis de siveco, 31.07.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



A ŞTÉRGE şterg tranz. 1) (lichide sau alte substanţe) A îndepărta (de pe o suprafaţă) prin frecare uşoară (cu ceva). şterge praful. 2) (urmat uneori şi de un complement indirect cu prepoziţia de) A face să devină curat sau uscat. şterge ghetele de praf. ♢ şterge putina (sau a o şterge) a pleca grăbit şi pe neobservate. Cât te-ai şterge la ochi într-o clipă. 3) (texte scrise sau desene) A tăia cu o linie, considerând neadecvat sau inutil. 4) fig. A face să se şteargă. ♢ şterge de pe faţa pământului a distruge; a omorî. şterge urmele a face să dispară orice urmă. 5) A lovi cu repeziciune; a da o lovitură cu iuţeală. şterge o palmă. 6) pop. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a şterpeli. /<lat. extergere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE ŞTÉRGE mă şterg intranz. 1) (despre fiinţe) A trece foarte aproape, atingându-se uşor (de cineva sau de ceva). 2) (despre obiecte colorate) A-şi pierde culoarea iniţială (sub acţiunea unor factori externi); a se spălăci; a se decolora. 3) fig. A nu mai fi perceput (cu ajutorul simţurilor). 4) fig. A înceta de a mai exista; a dispărea. şterge din memorie. ♢ şterge pe buze (sau pe bot) a-şi lua nădejdea de la ceva râvnit. /<lat. extergere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ştérge (-g, -rs), vb. – 1. A curăţa, a usca, a zvînta. – 2. A curăţa de praf, a freca, a scutura. – 3. A rade, a tăia, a bara, a anula. – 4. A elimina, a distruge, a anihila. – 5. A fura, a şterpeli. – 6. A face să dispară din minte, din amintire. – 7. (Cu pron. o) A pleca repede, a ieşi în grabă. – 8. A atinge uşor, a linge. – Mr. aştergu, aştersu, aştergere, megl. şterg(iri). lat. extĕrgĕre (Puşcariu 1643; REW 3088), cf. prov. esterzer, v. fr. esterdre, cat. estargir, sp. estarcir; probabil confundat cu abstergere. – Der. ştergar, s.n. (prosop, şervet; batistă, batic); ştergător, adj. (care şterge); ştergătoare, s.f. (cîrpă); ştergură, s.f. (Trans., prosop); cf. mînăştergură; şters, adj. (curăţat, frecat, ras; decolorat; ros; uitat); neşters, adj. (neuitat); ştersătură (var. ştersură), s.f. (pasaj scris şi şters).

Trimis de blaurb, 20.01.2009. Sursa: DER