- decolora
- DECOLORÁ, decolorez, vb. I. 1. refl. (Despre ţesături) A-şi pierde culoarea, a ieşi (6) (de soare, la spălat etc.) ♦ A căpăta o culoare ştearsă, mai deschisă; fig. (despre abstracte) a se şterge, a păli. 2. tranz. A înlătura total sau parţial culoarea de pe o ţesătură, un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare.Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98A (se) decolora ≠ a (se) coloraTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDECOLORÁ vb. a ieşi, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Ţesătura s-a decolora la spălat.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedecolorá vb., ind. prez. 1 sg. decoloréz, 3 sg. şi pl. decoloreáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. decoloréze; ger. decolorândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DECOLOR//Á decoloraéz tranz. A face să se decoloreze. /<fr. décolorer, lat. decolorareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DECOLOR//Á pers. 3 se decoloraeáză intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-şi pierde culoarea iniţială (sub acţiunea unor factori nefavorabili); a se spălăci; a se şterge. 2) (despre culori) A deveni mai puţin intens. /<fr. décolorer, lat. decolorareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECOLORÁ vb. I. 1. refl. A-şi pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ştearsă, mai deschisă. 2. tr. A înlătura, a şterge culoarea de pe o ţesătură, de pe un tabou etc. [cf. fr. décolorer, lat. decolorare].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNDECOLORÁ vb. I. refl. a-şi pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ştearsă, mai deschisă. II. tr. a înlătura, a şterge culoarea (de pe o ţesătură, un tablou etc.). (< fr. décolorer, lat. decolorare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.