şedinţă

şedinţă
ŞEDÍNŢĂ, şedinţe, s.f. 1. Adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei întreprinderi, al unei instituţii, pentru a discuta, pentru a dezbate şi a hotărî ceva. ♦ Dezbatere a unei cauze în faţa unei instanţe judecătoreşti. 2. Interval de timp în care se face o expunere, se execută o acţiune, se aplică un tratament medical etc. – Şedea + suf. -inţă (după fr. séance).
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

ŞEDÍNŢĂ s. (înv.) sesie, şedere, şezătură, (franţu-zism înv.) seanţă. (O şedinţă de lucru.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

şedínţă s. f., g.-d. art. şedínţei; pl. şedínţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŞEdÍnŢ//Ă şedinţăe f. 1) Întrunire a membrilor unei organizaţii pentru a discuta sau a hotărî ceva. şedinţă plenară. şedinţă de producţie. 2) Interval de timp în care se aplică un tratament medical, se execută o acţiune etc. [G.-D. şedinţei] /a şedea + suf. şedinţăinţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ŞEDÍNŢĂ s.f. Adunare organizată a unui colectiv pentru a discuta şi a lua unele hotărâri privitoare la anumite probleme. ♦ Fiecare dintre perioadele de timp neîntrerupte în care se execută o activitate, se aplică unui bolnav un anumit tratament cu ajutorul unor aparate speciale etc. [< şedea, după fr. séance].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

ŞEDÍNŢĂ s. f. adunare organizată a unui colectiv pentru a discuta şi a lua unele hotărâri privitoare la anumite probleme. ♢ fiecare dintre perioadele de timp neîntrerupte în care se execută o activitate, se aplică unui bolnav un anumit tratament cu ajutorul unor aparate speciale etc. (după fr. séance)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • şedínţã — s. f., g. d. art. şedínţei; pl. şedínţe …   Romanian orthography

  • ordine — ÓRDINE, ordini, s.f. 1. Dispoziţie, succesiune regulată cu caracter spaţial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înşiruire, rând, rânduire, orânduială. ♢ Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă. Ordine de zi = program care cuprinde… …   Dicționar Român

  • prezida — PREZIDÁ, prezidez, vb. I. tranz. A conduce, în calitate de preşedinte, o adunare, o dezbatere, o şedinţă etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98  PREZIDÁ vb. a conduce,… …   Dicționar Român

  • ridica — RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. tranz. 1. A lua de jos şi a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ♢ expr. A ridica mănuşa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A… …   Dicționar Român

  • congregaţie — CONGREGÁŢIE, congregaţii, s.f. (În biserica catolică) 1. Ordin monahal. ♦ Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială. 2. Organizaţie religioasă catolică, alcătuită din clerici şi din laici în scopul intensificării propagandei religioase. 3.… …   Dicționar Român

  • plenar — PLENÁR, Ă, plenari, e, adj. 1. (Despre şedinţe, adunări, reuniuni) Care se ţine cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, şedinţă la care participă toţi membrii unui for de conducere, ai unei organizaţii etc. 2 …   Dicționar Român

  • proces — PROCÉS, procese, s.n. 1. Acţiune în justiţie făcută pentru soluţionarea unui diferend între două părţi care sunt în litigiu sau pentru constatarea şi sancţionarea călcării legilor statului; acţiune judecătorească; totalitatea actelor,… …   Dicționar Român

  • şedinţoman — ŞEDINŢOMÁN, Ă, şedinţomani, e, s.m. şi f. (ir.) Persoană care are mania de a convoca multe şedinţe (1), de a discuta mult în cadrul acestora. – Şedinţă + suf. oman. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  şedinţomán s. m., pl. şedinţománi… …   Dicționar Român

  • şedinţomanie — ŞEDINŢOMANÍE s.f. (ir.) Practică, obicei de a convoca multe şedinţe (1), de a prelungi în mod excesiv discuţiile din cadrul acestora. – Şedinţă + manie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  şedinţomaníe s. f., art. şedinţomanía, g …   Dicționar Român

  • audienţă — AUDIÉNŢĂ, audienţe, s.f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deţine o funcţie de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ♢ expr. A avea audienţă la... = a trezi interesul sau a avea influenţă asupra unui public …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”