proces

PROCÉS, procese, s.n. 1. Acţiune în justiţie făcută pentru soluţionarea unui diferend între două părţi care sunt în litigiu sau pentru constatarea şi sancţionarea călcării legilor statului; acţiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acţiuni. ♢ expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în faţa instanţelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenţie = a învinui pe cineva de intenţii reprobabile pe care nu poţi dovedi că le-a avut. A-şi face proces(e) de conştiinţă = a regreta, a-şi reproşa anumite atitudini sau acţiuni. ♦ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuţiile şi hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de operaţii, de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare, se produce o transformare; evoluţie, dezvoltare, desfăşurare; acţiune. ♢ Proces de producţie = a) (în teoria marxistă) proces social în cadrul căruia oamenii intră în relaţii reciproce determinate şi acţionează asupra obiectivului muncii pentru a crea bunuri materiale; b) proces de fabricaţie; Proces de fabricaţie = totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime şi a semifabricatelor în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluţie (sau în regres). [pl. şi: (înv) procesuri] – var.: (înv) proţés s.n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus.

Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PROCÉS s. 1. (jur.) acţiune, cauză, judecată, (livr.) speţă, (înv. şi pop.) price, (pop.) dreptăte, lege, pricină, (reg.) pâră, (prin Transilv.) tărghelaş, (înv.) divan, judeţ, prigonire, sud, (înv., în Mold.) delă. (Mâine are loc procesul de partaj.) 2. fenomen. (proces fizic, chimic, biologic.) 3. (biol.) proces metabolic v. metabolism.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PROCÉS s. v. decizie, hotărâre, opinie, părere, punct de vedere, sentinţă, verdict.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



procés s. n., pl. procése

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



procés-verbál s. n., pl. procése-verbále

Trimis de siveco, 08.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



PROCÉS procese n. 1) Desfăşurare în timp a unui eveniment sau a unui fenomen. 2) Succesiune de acţiuni sau de operaţii prin care se realizează o lucrare. ♢ proces-verbal document în care este notat pe scurt conţinutul discuţiilor desfăşurate şi a hotărârilor adoptate la o adunare sau şedinţă ori prin care se consemnează o constatare, un acord etc. 3) jur. Acţiune pentru care cineva apare în faţa judecăţii; cauză. /<fr. proces, lat. processus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PROCÉS s.n. 1. Mers, evoluţie, dezvoltare, desfăşurare (a unui fenomen, a unui eveniment etc.). ♦ Prefacere, transformare succesivă, progresivă. 2. (jur.) Activitatea pe care o desfăşoară o instanţă judecătorească în legătură cu soluţionarea unei cauze de natură penală, civilă etc. ♢ A intenta un proces = a da în judecată (pe cineva). 3. Proces-verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuţiilor şi a hotărârilor dintr-o şedinţă. [pl. -se, -suri. / < fr. procès, processus, germ. Processus < lat. processus].

Trimis de LauraGellner, 05.08.2005. Sursa: DN



PROCÉS s. n. 1. mers, evoluţie, desfăşurare (a unui fenomen, eveniment etc.). ♢ prefacere, transformare progresivă. 2. activitate desfăşurată de organele judiciare în legătură cu soluţionarea unei cauze. 3. pricină supusă spre soluţionare unei instanţe judecătoreşti. 4. proces -verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuţiilor şi a hotărârilor dintr-o şedinţă. (< fr. procès, lat. processus, it. processo)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN