şcolăresc

şcolăresc
ŞCOLĂRÉSC, -EASCĂ, şcolăreşti, adj. De şcoală (1) sau de şcolar (1), caracteristic şcolii sau şcolarilor. ♦ fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. – Şcolar + suf. -esc.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŞCOLĂRÉSC adj. şcolar. (Viaţa şcolăresc.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

şcolărésc adj. m., f. şcolăreáscă; pl. m. şi f. şcolăréşti
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŞcolĂr//Ésc şcolăresceáscă (şcolărescéşti) 1) Care este caracteristic pentru şcolari; propriu şcolarilor. 2) fig. Care manifestă o viziune copilărească; lipsit de seriozitate; infantil; copilăros; neserios; pueril; naiv. /şcolar + suf. şcolărescesc
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • chiulaf — CHIULÁF, chiulafuri, s.n. (înv.) Un fel de căciulă turcească mare (în jurul căreia se înfăşura turbanul). – Din tc. külâh. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  chiuláf s. n. (sil. chiu ), pl. chiuláfuri Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • şcolări — ŞCOLĂRÍ, şcolăresc, vb. IV. intranz. (Rar) A învăţa, a studia într o şcoală; a fi şcolar (1) împreună sau în acelaşi timp cu altcineva. – Din şcolar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞCOLĂRÍ vb. v. şcolariza. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • apel — APÉL, apeluri, s.n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr un colectiv, spre a verifica prezenţa lor într un anumit loc. 2. Chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivităţi etc. 3. Cerere, rugăminte. ♢ loc. vb. A face… …   Dicționar Român

  • clei — CLEI, cleiuri, s.n. 1. Substanţă vâscoasă asemănătoare cu gelatina, extrasă din oase, din peşte, din unele plante sau obţinute pe cale sintetică, cu ajutorul căreia se pot lipi între ele diverse obiecte sau părţi de obiecte. ♢ expr. (fam.) A fi… …   Dicționar Român

  • şcoală — ŞCOÁLĂ, şcoli, s.f. 1. Instituţie de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituţie; învăţătură, învăţământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată şi… …   Dicționar Român

  • şcolar — ŞCOLÁR, Ă, şcolari, e, s.m., adj. 1. s.m. Elev al unei şcoli (1). 2. adj. Care ţine de şcoală (1), privitor la şcoală sau la şcolari (1). – Şcoală + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞCOLÁR adj., s. 1 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”