Dicționar Român. 2013.
înşiruire — ÎNŞIRUÍRE, înşiruiri, s.f. Acţiunea de a înşirui şi rezultatul ei; şir. – v. înşirui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNŞIRUÍRE s. 1. v. succedare. 2. v. enumerare. 3. înşirare, serie, succesiune, şir. (O lungă înşiruire de… … Dicționar Român
alinia — ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza în linie dreaptă. ♦ tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ tranz. A aşeza un grup de construcţii după o linie dinainte stabilită. 2. refl. (Despre ţări) A se asocia într o grupare pe baza… … Dicționar Român
enumera — ENUMERÁ, enúmer, vb. I. tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înşira. – Din fr. énumérer, lat. enumerare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ENUMERÁ vb. a înşira, a înşirui, (înv.) a… … Dicționar Român
fir — FIR, fire, s.n. 1. Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă şi subţire, obţinut prin toarcerea unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ♢ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcţiei verticale, format… … Dicționar Român
număra — NUMĂRÁ, númăr, vb. I. tranz. 1. A socoti câte unităţi sunt într un şir, într o serie, într un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr o mulţime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui şir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti,… … Dicționar Român
rândui — RÂNDUÍ, rânduiesc, vb. IV. tranz. 1. A aşeza într o succesiune regulată, într un şir, într un şirag; p. ext. a dispune, a aranja într un anumit fel; a face ordine. ♦ refl. A urma unul după altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau aşezat… … Dicționar Român
succeda — SUCCEDÁ, succéd, vb. I. 1. intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spaţiu, în timp). ♦ refl. A urma unul după altul. 2. intranz. şi tranz. A prelua funcţia sau bunurile cuiva prin succesiune; a moşteni. [var.: (rar) succéde vb … Dicționar Român
urma — URMÁ, urmez, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A merge în urma cuiva; p. ext. a pleca împreună cu cineva, a însoţi. ♦ tranz. A fi alături de cineva (într o acţiune). 2. tranz. A merge înainte pe un anumit traseu, pe drumul apucat. ♦ tranz. şi intranz … Dicționar Român
înfira — ÎNFIRÁ, înfír, vb. I. tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNFIRÁ vb. v. înşira, înşirui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime înfirá vb … Dicționar Român
înşira — ÎNŞIRÁ, înşír, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza în şir, a (se) alinia. 2. tranz. A trece un fir prin mărgele, pentru a face un şirag; a face şirag. ♢ expr. (refl.) Înşiră te (sau înşir te) mărgărite, formulă prin care se arată că un basm… … Dicționar Român
