înşira

înşira
ÎNŞIRÁ, înşír, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza în şir, a (se) alinia. 2. tranz. A trece un fir prin mărgele, pentru a face un şirag; a face şirag. ♢ expr. (refl.) Înşiră-te (sau înşir'te) mărgărite, formulă prin care se arată că un basm continuă. 3. refl. fig. A se succeda, a se perinda. 4. tranz. fig. A expune, a povesti urmând un anumit şir de idei, de fapte etc.; a enumera. ♢ expr. A înşira moşi pe groşi (sau verzi şi uscate) = a spune tot felul de lucruri fără importanţă şi fără o succesiune logică; a pălăvrăgi. 5. tranz. A trece, rând pe rând, prin diferite locuri, situaţii etc.; a lua la rând, la şir. – Din loc. adv. în şir.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A (se) înşira ≠ a (se) deşira
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A înşira ≠ a deşira
Trimis de siveco, 12.03.2009. Sursa: Antonime

ÎNŞIRÁ vb. 1. v. alinia. 2. a (se) înşirui, (pop.) a (se) înfira. (înşira mărgelele pe aţă.) 3. v. succeda. 4. v. enumera.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înşirá vb., ind. prez. 1 sg. înşír, 3 sg. şi pl. înşíră
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNŞIRÁ înşír tranz. 1) (diferite obiecte) A aşeza în şir, în rând; a rândui. înşira rufele (la uscat). 2) (mărgele, frunze de tutun) A pune pe un fir de aţă, făcând şirag. 3) (idei, fapte, evenimente) A număra sau a expune pe rând a enumera. ♢ înşira verzi şi uscate a spune lucruri fără rost; a pălăvrăgi. 4) (obiecte) A împrăştia în dezordine. /în + şir
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • enumera — ENUMERÁ, enúmer, vb. I. tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înşira. – Din fr. énumérer, lat. enumerare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ENUMERÁ vb. a înşira, a înşirui, (înv.) a… …   Dicționar Român

  • cataloga — CATALOGÁ, cataloghez, vb. I. tranz. A înregistra într un catalog; p. ext. a înşira. ♦ fig. (depr.) A socoti, a considera pe cineva drept... – Din fr. cataloguer. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  catalogá vb., in …   Dicționar Român

  • curge — CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. intranz. I. 1. (Despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei. ♢ expr. A curge gârlă = a veni din belşug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar …   Dicționar Român

  • depăna — DEPĂNÁ, deápăn, vb. I. tranz. 1. A înfăşura firele textile dintr un scul pe un mosor, pe o ţeavă etc. sau de pe un fus într un scul ori a face firele scul. ♢ expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ fig. A… …   Dicționar Român

  • deşira — DEŞIRÁ, deşir, vb. I. refl. 1. (Despre obiecte înşirate pe aţă, în special despre mărgele) A ieşi de pe aţa pe care au fost înşirate (adesea căzând şi împrăştiindu se). ♢ tranz. Deşiră mărgele. 2. (Despre aţa înfăşurată pe ghem sau despre gheme)… …   Dicționar Român

  • fir — FIR, fire, s.n. 1. Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă şi subţire, obţinut prin toarcerea unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ♢ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcţiei verticale, format… …   Dicționar Român

  • număra — NUMĂRÁ, númăr, vb. I. tranz. 1. A socoti câte unităţi sunt într un şir, într o serie, într un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr o mulţime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui şir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti,… …   Dicționar Român

  • înfira — ÎNFIRÁ, înfír, vb. I. tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNFIRÁ vb. v. înşira, înşirui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  înfirá vb …   Dicționar Român

  • înşirare — ÎNŞIRÁRE, înşirări, s.f. Acţiunea de a (se) înşira şi rezultatul ei; şir; fig. succedare, perindare; expunere (a unui şir de idei, de fapte), enumerare. – v. înşira. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNŞIRÁRE s. 1. v. succedare. 2. v …   Dicționar Român

  • înşirui — ÎNŞIRUÍ, înşírui, vb. IV. tranz. 1. A înşira mărgele. ♦ A aşeza în şir, la rând. 2. fig. A expune pe rând, a enumera. – În + şir + suf. ui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNŞIRUÍ vb. 1. v. alinia. 2. v …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”