Dicționar Român. 2013.
tăbăcit — TĂBĂCÍT1 s.n. Tăbăcire. – v. tăbăci. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TĂBĂCÍT2, Ă, tăbăciţi, te, adj. (Despre piele) Care a fost transformat, cu ajutorul tananţilor, într un produs moale, suplu, impermeabil, elastic şi rezistent la… … Dicționar Român
asprit — ASPRÍT adj. v. înăsprit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
aspru — ÁSPRU1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulaţie în ţările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron. Trimis de cata, 02.02.2009. Sursa: DEX 98 ÁSPRU, Ă, aspri, e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o… … Dicționar Român
pişcav — PIŞCÁV adj. v. aspru, înăsprit, înţepător, pişcăcios, pişcător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pişcos — PIŞCÓS adj. v. aspru, înăsprit, înţepător, pişcăcios, pişcător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pişcăcios — PIŞCĂCIÓS, OÁSĂ, pişcăcioşi, oase, adj. (Despre mâncăruri şi băuturi) Care pişcă (5), care înţeapă la limbă; iute, picant. – Pişca + suf. ăcios. Trimis de oprocopiuc, 20.03.2004. Sursa: DEX 98 PIŞCĂCIÓS adj. v. înăsprit. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
pişcător — PIŞCĂTÓR, OÁRE, pişcători, oare, adj. 1. (Despre insecte) Care pişcă (3), care înţeapă; înţepător. ♦ fig. Care conţine o critică tăioasă; şfichiuitor, muşcător. 2. (Despre alimente) Care ustură; pişcăcios, iute, picant. 3. (Depre oameni) Care… … Dicționar Român
stifos — STIFÓS, OÁSĂ, stifoşi, oase, adj. (înv.) Cu gust înţepător, astringent. – Din ngr. stifós. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STIFÓS adj. v. aspru, astringent, înăsprit, înţepător, pişcăcios, pişcător. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
încordat — ÎNCORDÁT, Ă, încordaţi, te, adj. 1. Care se află în stare de tensiune. ♦ fig. Care vădeşte, exprimă o stare de tensiune, de încordare. ♦ fig. Concentrat, atent, vigilent; înfrigurat, febril. 2. (Despre arcuri) Cu coarda întinsă. ♦ (Despre… … Dicționar Român
înţepător — ÎNŢEPĂTÓR, OÁRE, înţepători, oare, adj. 1. Care înţeapă (1); care produce o senzaţie dureroasă ca de înţepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzaţia de înţepătură, care pişcă. 2. fig. Sarcastic, ironic. – Înţepa + suf.… … Dicționar Român
