- învăţat
- ÎNVĂŢÁT1 s.n. Învăţare. – v. învăţa.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNVĂŢÁT2, -Ă, învăţaţi, -te, adj. Care ştie multă carte; instruit, cult2, erudit, doct; p. ext. priceput. ♦ (Substantivat) Savant. 2. (Despre texte, cunoştinţe, deprinderi) Care este studiat şi reţinut în memorie. 3. Deprins, obişnuit cu ceva. 4. (Despre animale) Care este dresat, domesticit, îmblânzit. – v. învăţa.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Învăţat ≠ incult, neinstruit, neînvăţat, prostTrimis de siveco, 10.07.2008. Sursa: AntonimeÎNVĂŢÁT adj., s. 1. adj. citit, erudit, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) ştiut, (înv. şi reg.) pricopsit, ştiutor, (fig.) luminat. (Un om învăţat.) 2. s. cărturar, erudit, savant, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un celebru învăţat.) 3. adj. v. cult. 4. adj. v. memorizat. 5. adj. dresat. (Animal învăţat.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînvăţát adj. m., pl. învăţáţi; f. sg. învăţátă, pl. învăţáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficînvăţát s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNVĂŢÁ//T învăţattă (învăţatţi, învăţatte) şi substantival 1) v. A ÎNVĂŢA şi A SE ÎNVĂŢA. 2) Care este specializat în cercetări ştiinţifice având cunoştinţe vaste într-un anumit domeniu; savant. /v. a învăţaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.