învârtitúrã — s. f., g. d. art. învârtitúrii; pl. învârtitúri … Romanian orthography
gir — GIR, giruri, s.n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană şi la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acţiunile, cinstea, angajamentele … Dicționar Român
piruetă — PIRUÉTĂ, piruete, s.f. Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior; p. ext. rotire (rapidă) pe vârful picioarelor, pe călcâie etc. [pr.: ru e ] – Din fr. pirouette. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
roată — ROÁTĂ1, roţi, s.f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spiţe sau plin, care, învârtindu se în jurul unei osii, pune în mişcare un vehicul. ♢ Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotaşi. ♢ expr. A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit,… … Dicționar Român
rotaţie — ROTÁŢIE, rotaţii, s.f. 1. Mişcare în jurul unui punct fix sau al unei axe, în cursul căreia fiecare punct al corpului care se mişcă rămâne la distanţă constantă de punctul fix sau de axa respectivă. ♦ Mişcare de rotire a unui corp ceresc în jurul … Dicționar Român
rotitură — ROTITÚRĂ, rotituri, s.f. (pop.) Rotire, roată, ocol. – Roti + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ROTITÚRĂ s. v. întoarcere, învârteală, învâr tire, învârtit, învârtitură, răsucire, rotaţie, rotire, rotit. Trimis de… … Dicționar Român
rotocol — ROTOCÓL, OÁLĂ, rotocoli, oale, s.n., adj. (pop.) 1. s.n. Imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel. ♢ loc. adv. În rotocol = în spirală. 2. s.n. Mişcare circulară; rotire, învârtire. ♢ expr. A da rotocoale cuiva (sau… … Dicționar Român
sfârlitură — SFÂRLITÚRĂ s. v. învârtitură, piruetă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
încovârlăcitură — încovârlăcitúră, încovârlăcitúri, s.f. (reg., înv.) încolăcitură; învârtitură. Trimis de blaurb, 09.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
învârtejire — ÎNVÂRTEJÍRE, învârtejiri, s.f. Acţiunea de a (se) învârteji şi rezultatul ei; învârtire; învârtitură, rotaţie; p. ext. agitaţie. – v. învârteji. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNVÂRTEJÍRE s. v. învolburare. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
