rotitură

rotitură
ROTITÚRĂ, rotituri, s.f. (pop.) Rotire, roată, ocol. – Roti + suf. -tură.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ROTITÚRĂ s. v. întoarcere, învârteală, învâr-tire, învârtit, învârtitură, răsucire, rotaţie, rotire, rotit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rotitúră s. f., g.-d. art. rotitúrii; pl. rotitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • roată — ROÁTĂ1, roţi, s.f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spiţe sau plin, care, învârtindu se în jurul unei osii, pune în mişcare un vehicul. ♢ Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotaşi. ♢ expr. A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit,… …   Dicționar Român

  • rotaţie — ROTÁŢIE, rotaţii, s.f. 1. Mişcare în jurul unui punct fix sau al unei axe, în cursul căreia fiecare punct al corpului care se mişcă rămâne la distanţă constantă de punctul fix sau de axa respectivă. ♦ Mişcare de rotire a unui corp ceresc în jurul …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”