- gir
- GIR, giruri, s.n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană şi la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acţiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98gir s. n., pl. gíruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGIR giruri n. 1) Semnătură pe dosul unei cambii prin care semnatarul garantează achitarea ei. 2) Mijloc prin care o persoană garantează pentru acţiunile, angajamentele altei persoane. /<it. giro, germ. GiroTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGIR- v. giro-.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN-GIR Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "cerc", "rotativ". [< fr. -gyre].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNGIR s.n. Semnătură pe dosul unei cambii, prin care semnatarul garantează achitarea ei sau prin care proprietarul cambiei o transmite altcuiva. [< it. giro].Trimis de LauraGellner, 02.07.2006. Sursa: DNGIR1 s. n. 1. operaţie prin care beneficiarul unui titlu de credit (cambie, cec etc.) transferă asupra unei alte persoane dreptul de proprietate şi obligaţiile ce decurg din acest document. 2. mijloc prin care cineva garantează pentru cinstea, acţiunile cuiva. (< it. giro, germ. Giro)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNGIR2(O)-, -GÍR, -GIRÍE elem. "cerc, rotire, rotativ", "girus". (< fr. gyr/o/-, -gyre, -gyrie, cf. gr. gyros, învârtitură)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNgir (gíruri), s.n. – 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul ei dispune plata sumei prevăzute. – 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acţiunile, cinstea etc. cuiva. it. giro (sec. XIX). – Der. gira, vb. (a-şi da girul); girant, s.m. (persoană care girează); giratar, s.m. (persoană în favoarea căreia este girată o cambie); giratoriu, adj., din it. giratorio, fr. giratoire.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.