învârti

învârti
ÎNVÂRTÍ, învârtesc, vb. IV. 1. tranz. refl. şi intranz. A (se) mişca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mişcare de rotaţie; a (se) roti, a (se) răsuci. ♢ expr. (refl.) A se învârti casa (sau locul, pământul) cu cineva, se spune când cineva are ameţeli sau când se simte foarte ruşinat. (tranz.) A-şi învârti ochii = a mişca ochii în toate direcţiile pentru a privi (înjur). (refl. şi tranz.) A se învârti în horă sau a învârti hora = a dansa, a juca. (refl.) A se învârti pe lângă cineva (sau în jurul, împrejurul cuiva) = a căuta să câştige simpatia, bunăvoinţa cuiva. (tranz.) A învârti (pe cineva) pe (sau după) deget(e) = a conduce (pe cineva) după plac. ♦ tranz. A răsuci pe deget, între degete sau cu degetele. ♦ tranz. A întoarce în toate felurile, a privi pe toate părţile. 2. tranz. A mânui (cu dibăcie) o unealtă, o armă. ♦ intranz. A amesteca în ceva (cu lingura). 3. refl. A umbla de colo până colo fără scop; a se mişca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spaţiu îngust); a se foi. 4. tranz. şi refl. fig. (fam.) A se îndeletnici cu afaceri (dubioase); a câştiga, a dobândi ceva, a profita (pe căi lăturalnice) de un concurs de împrejurări favorabile. [prez. ind. şi: învấrt] – cf. sl. v r ŭ t e t i.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A învârti ≠ a dezvârti
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNVÂRTÍ vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. frământa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

învârtí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învârtésc/învârt, imperf. 3 sg. învârteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învârteáscă/învârtă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNVÂRT//Í învârtiésc 1. tranz. 1) A face să se învârtească. ♢ învârti capul cuiva (învârti pe cineva) a) a face pe cineva să-şi piardă judecata; b) a amăgi pe cineva. învârti hora a dansa; a juca. 2) A întoarce pe toate părţile (cercetând cu privirea); a suci. 3) (obiecte) A folosi cu dibăcie; a mânui. învârti sapa. învârti arcul. învârti o armă. ♢ învârti o treabă (sau o afacere) a se ocupa cu un lucru necinstit. 2. intranz. fam. A se îmbogăţi pe căi necinstite. ♢ Învârte bine câştigă din gros (prin mijloace îndoielnice). /în + sl. vrutĕti
Trimis de siveco, 24.04.2007. Sursa: NODEX

A SE ÎNVÂRT//Í mă învârtiésc intranz. 1) A face o mişcare de rotaţie (în jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza mişcări circulare; a se roti. Pământul se învârtieşte. ♢ învârti casa (sau locul, pământul) cu cineva a fi apucat de ameţeli. 2) A umbla încolo şi încoace (fără rost). ♢ învârti ca o curcă chioară a umbla de ici până colo (încurcând lumea). 3) A folosi în mod conştient mijloace dubioase pentru a obţine ceva. /în + sl. vrutĕti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • învârtí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. în vârtésc/învấrt, imperf. 3 sg. învârteá; conj.prez.3sg.şipl. învârteáscã/învấrtã …   Romanian orthography

  • răsuci — RĂSUCÍ, răsucésc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităţilor sale. ♦ A învârti un fir textil în jurul lui însuşi şi în aceeaşi direcţie, pentru a l face mai rezistent. ♦ A reuni două sau… …   Dicționar Român

  • suci — SUCÍ, sucesc, vb. IV. 1. tranz. A răsuci un fir, o fibră textilă etc., pentru a i da o rezistenţă mai mare sau pentru a confecţiona anumite obiecte. ♦ tranz. şi refl. A (se) înfăşura, a (se) încolăci. 2. tranz. A da unui obiect o mişcare de… …   Dicționar Român

  • învârteală — ÎNVÂRTEÁLĂ, învârteli, s.f. 1. Învârtire, întoarcere, răsucire. 2. (fam.; mai ales la pl.) Manevră (necinstită) folosită pentru obţinerea unor profituri (individuale). Învârti + suf. eală. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNVÂRTEÁLĂ …   Dicționar Român

  • roti — ROTÍ, rotésc, vb. IV. 1. refl. A se mişca descriind cercuri. 2. tranz. A efectua o rotaţie. ♦ refl. (pop.) A dansa mişcându se în cerc. ♢ tranz. Rotesc hora. 3. refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vârtejuri. 4. refl. A se învârti împrejurul cuiva …   Dicționar Român

  • întoarce — ÎNTOÁRCE, întórc, vb. III. I. 1. refl. şi tranz. A se înapoia2 sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni2 sau a face să revină. ♦ tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦… …   Dicționar Român

  • învoalbe — ÎNVOÁLBE vb. v. învârteji, învolbura, zbate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  învoálbe vb., ind. prez. 1 sg. învólb; conj. prez. 3 sg. şi …   Dicționar Român

  • învârtecuş — ÎNVÂRTECÚŞ, (2) învârtecuşuri, s.n. 1. (În sintagma) Ineluş învârtecuş = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găseşte un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [var.: (reg.)… …   Dicționar Român

  • învârtit — ÎNVÂRTÍT1 s.n. Faptul de a (se) învârti; învârtire. – v. învârti. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNVÂRTÍT2, Ă învârtiţi, te, adj., subst. 1. adj. Înfăşurat, răsucit. 2. s.m. fig. ( …   Dicționar Român

  • învârtitură — ÎNVÂRTITÚRĂ, învârtituri, s.f. 1. Faptul de a (se) învârti; mişcare în cerc, învârtire. ♦ (pop.) Întorsătură, cotitură. 2. fig. Manevră, şiretlic. – Învârti + suf. tură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNVÂRTITÚRĂ s. 1. v. rotaţie …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”