baricadă — BARICÁDĂ, baricade, s.f. Întăritură amenajată dintr o aglomerare de materiale diferite (vehicule, arbori, saci cu nisip, bolovani etc.) pentru întreruperea circulaţiei sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă. ♢ expr. A fi de… … Dicționar Român
parapet — PARAPÉT, parapete, s.n. 1. Perete (de înălţime mică) din piatră, lemn, metal etc. care serveşte la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei şosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punţii superioare, având rolul de a … Dicționar Român
meterez — METERÉZ, metereze, s.n. 1. Întăritură sau parte dintr o întăritură militară din trecut; val2. ♦ p. gener. (Rar) Întăritură la stâlpii unui pod. 2. (înv.) Parapet (la partea superioară a zidurilor şi turnurilor de apărare ale unei cetăţi); crenel … Dicționar Român
ştaif — ŞTAIF, ştaifuri, s.n. Întăritură de piele, de carton etc. care se pune în partea de la spate a încălţămintei, în jurul călcâiului, pentru păstrarea formei. ♦ Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menţine forma. – Din… … Dicționar Român
bordură — BORDÚRĂ, borduri, s.f. Fâşie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului. Bordura de… … Dicționar Român
contrafort — CONTRAFÓRT, contraforturi, s.n. 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid şi care serveşte la mărirea rezistenţei lui. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn… … Dicționar Român
durilon — DURILÓN, duriloane, s.n. (Franţuzism.) Bătătură (2). – Din fr. durillon. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 durilón s. n., pl. duriloáne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DURILÓN durilonoáne n … Dicționar Român
grandee — grandée s. f., art. grandéea, g. d. art. grandéei; pl. grandée Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic GRANDÉE s.f. (mar.) Parâmă cusută pe marginea unei pânze ca întăritură şi pentru a i micşora lungimea; marginea unei vele.… … Dicționar Român
pălimar — PĂLIMÁR1, pălimare, s.n. 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susţine streaşina acoperişului. 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case ţărăneşti, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon). ♦ (înv.) Întăritură,… … Dicționar Român
troian — TROIÁN1, troiene, s.n. 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt şi aşezată în formă de valuri sau de dune; nămete. ♦ p. gener. Morman, grămadă. 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr un dig lung de pământ, cu şanţ… … Dicționar Român
