Dicționar Român. 2013.
destărniţa — DESTĂRNIŢÁ, destărniţez, vb. I. tranz. (reg.) A scoate tarniţa de pe un animal de călărie; a deşeua. – Des1 + [în]tărniţa (întărniţa). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESTĂRNIŢÁ vb. v. deşeua. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
tarniţă — TÁRNIŢĂ, tarniţe, s.f. 1. Şa (ţărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosità la călărit sau la transportul unor poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de şa. 3. (reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – ucr. tarnića.… … Dicționar Român
însămăra — însămărá, însămăréz, vb. I (reg.) a pune samarul (pe măgar, pe catâr), a înşeua, a întărniţa. Trimis de blaurb, 05.04.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
întărniţat — ÎNTĂRNIŢÁT, Ă, întărniţaţi, te, adj. (pop.; despre cai, măgari şi catâr) Cu tarniţă, înşeuat. – v. întărniţa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
