- bordură
- BORDÚRĂ, borduri, s.f. Fâşie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98BORDÚRĂ s. 1. margine. (bordurăa trotuarului.) 2. v. chenar. 3. v. chenar.Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Sinonimebordúră s. f., g.-d. art. bordúrii; pl. bordúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBORDÚR//Ă bordurăi f. 1) Margine (a unui obiect), făcută din alt material pentru protejare sau pentru înfrumuseţare. 2) Bandă îngustă din blocuri de piatră, care mărgineşte trotuarele. [G.-D. bordurii] /<fr. bordureTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBORDÚRĂ s.f. 1. Fâşie aplicată (ca podoabă) pe marginea unui lucru; chenar. ♦ Margine a unui obiect făcută dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. Margine a trotuarului către partea carosabilă a unei străzi. [< fr. bordure].Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DNBORDÚRĂ s. f. 1. fâşie aplicată pe marginea unui lucru; chenar. ♢ margine răsfrântă a unui obiect dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. margine a trotuarului. (< fr. bordure)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.