întunecos

întunecos
ÎNTUNECÓS, -OÁSĂ, întunecoşi, -oase, adj. 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. ♦ (Rar) De culoare închisă. 2. fig. Întunecat, posomorât, sumbru, trist. – Întuneca + suf. -os.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

Întunecos ≠ luminos
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNTUNECÓS adj. 1. întunecat, negru, obscur. (O noapte întunecos.) 2. v. înnorat. 3. v. sumbru. 4. întunecat, orb. (Felinare întunecosoase.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

întunecós adj. m., pl. întunecóşi; f. sg. întunecoásă, pl. întunecoáse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNTUNEC//ÓS întunecosoásă (întunecosóşi, întunecosoáse) 1) Care este cufundat în întuneric; lipsit de lumină; sumbru; obscur. 2) fig. Care este de culoare întunecată, inspirând tristeţe; posomorât; sumbru. /întúnec + suf. întunecosos
Trimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • obscur — OBSCÚR, Ă, obscururi, e, adj. 1. Care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos. 2. fig. Nedesluşit, nelămurit, neclar, greu de priceput, neînţeles. 3. fig. Necunoscut sau puţin cunoscut; de mică importanţă; fără merite sau… …   Dicționar Român

  • tenebros — TENEBRÓS, OÁSĂ, tenebroşi, oase, adj. (livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată şi prin treceri bruşte de la lumină la… …   Dicționar Român

  • întuneca — ÎNTUNECÁ, întúnec, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) face întunecos, obscur; a (se) lipsi de lumină. ♦ refl. impers. A se însera, a se înnopta, a se înnegura, 2. refl. (Despre corpuri cereşti; la pers. 3) A şi pierde strălucirea, a suferi o… …   Dicționar Român

  • compact — COMPÁCT, Ă, compacţi, te, adj. 1. Care se compune din particule strâns legate între ele; îndesat, dens. ♢ Caractere compacte = litere de tipar groase şi negre; aldine. ♦ (Despre o mulţime, un grup de oameni etc.) Numeros şi des. 2. fig. (Despre… …   Dicționar Român

  • întunecat — ÎNTUNECÁT, Ă, întunecaţi, te, adj. 1. întunecos (1). 2. fig. Posac, trist, sumbru. 3. (Despre culori, p. ext. despre lucruri colorate) Care are o nuanţă închisă; închis. – v. întuneca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Întunecat ≠… …   Dicționar Român

  • negru — NÉGRU, NEÁGRĂ, negri, e, adj., s.n., s.m. I. adj. 1. (Despre obiecte, fiinţe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai… …   Dicționar Român

  • nepătruns — NEPĂTRÚNS, Ă, nepătrunşi, se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns, străbătut; impenetrabil; spec. prin care nu răzbate lumina; întunecat, întunecos; p. ext. des. ♦ (Despre figură, ochi) Care nu trădează gândurile, sentimentele;… …   Dicționar Român

  • noptos — NOPTÓS, OÁSĂ, noptoşi, oase, adj. (Rar) Întunecos, întunecat. – Noapte + suf. os. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  NOPTÓS adj. v. întunecat, întunecos, obscur, sumbru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  noptós adj …   Dicționar Român

  • opac — OPÁC1, opace, s.n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – et. nec. cf. o p a c i n ă . Trimis de oprocopiuc, 07.05.2004. Sursa: DEX 98  OPÁC2, Ă, opaci, ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparenţă, nestrăveziu. ♦ Care… …   Dicționar Român

  • orb — ORB1 s.n. (În sintagma) Orbul găinilor (sau găinii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui; p. ext. miopie. ♢ expr. A avea orbul găinilor = a nu vedea sau a nu observa un …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”