- obscur
- OBSCÚR, -Ă, obscururi, -e, adj. 1. Care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos. 2. fig. Nedesluşit, nelămurit, neclar, greu de priceput, neînţeles. 3. fig. Necunoscut sau puţin cunoscut; de mică importanţă; fără merite sau calităţi deosebite, mediocru. – Din fr. obscur, lat. obscurus.Trimis de laurap, 12.08.2004. Sursa: DEX '98Obscur ≠ clar, limpede, luminos, renumitTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeOBSCÚR adj. 1. v. întunecos. 2. v. sumbru. 3. v. confuz. 4. v. neclar. 5. neclar, (livr.) cabalistic. (Un stil obscur.) 6. v. biet. 7. v. necunoscut.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeOBSCÚR adj. v. mărunt, mediocru, neimportant, neînsemnat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeobscúr adj. m., pl. obscúri; f. sg. obscúră, pl. obscúreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOBSCÚR obscură (obscuri, obscure) 1) Care este lipsit de lumină; fără lumină; întunecos; sumbru. Local obscur. 2) fig. Care este greu de înţeles; de neînţeles; impenetrabil; ermetic. 3) fig. (în opoziţie cu vestit, celebru) Care este puţin cunoscut sau chiar necunoscut; fără merite sau calităţi deosebite; de importanţă redusă. /<fr. obscur, lat. obscurusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOBSCÚR, -Ă adj. 1. Întunecat, întunecos. 2. (fig.) Nedesluşit, neclar, vag. 3. (fig.) Necunoscut, neştiut; lipsit de merite, mediocru. [cf. fr. obscur, lat. obscurus].Trimis de LauraGellner, 03.12.2006. Sursa: DNOBSCÚR, -Ă adj. 1. lipsit de lumină, întunecos. 2. (fig.) nedesluşit, neclar, vag. 3. (fig.) necunoscut; lipsit de merite deosebite, mediocru. (< fr. obscur, lat. obscurus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.