mereu — MERÉU, ÉIE, merei, eie, adv., adj. I. adv. 1. Fără răgaz, neîncetat, neîntrerupt, continuu, întruna; la intervale scurte. ♦ Din ce în ce mai mult. Se depărtează mereu. 2. (reg.) Încet, fără grabă, domol; alene, liniştit, potolit. II. adj. 1. (înv … Dicționar Român
totuna — TÓTUNA adv. 1. La fel, acelaşi lucru. expr. A i fi (cuiva) totuna, se spune când, din mai multe alternative, cineva nu dă preferinţă nici uneia, socotindu le pe toate pe acelaşi plan. 2. (Rar) Întruna, fără a se opri. – Tot + una. Trimis de… … Dicționar Român
încontinuu — ÎNCONTÍNUU adv. Mereu, întruna, fără încetare. [pr.: nu u. – var.: incontínuu adv.] – În + continuu. Trimis de valeriu, 30.11.2006. Sursa: DEX 98 Încontinuu ≠ discontinuu, întruna, mereu, perpetuu, necontenit, neîntrerupt, neîncetat, permanent… … Dicționar Român
întruni — ÎNTRUNÍ, întrunesc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. – Din întruna. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A (se) întruni ≠ a se răzleţi Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
hojma — HÓJMA adv. (reg.) Mereu. [var.: hójmă adv.] – Din ucr. hozma. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÓJMA adv. v. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi,… … Dicționar Român
iorcea — iórcea adv. (reg.) întruna, mereu, fără astâmpăr (în expr. umblă iorcea = umblă întruna). Trimis de blaurb, 31.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
iorga — iórga adv. (reg.) fără răbdare, fără astâmpăr; întruna, mereu (în ex. umblă iorga = umblă întruna). Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DAR iorgá adv. – Febril, nerăbdător. tc. yorga la trap (Bogrea, Dacor., IV, 178; DAR). Cuvînt rar, în Bucov … Dicționar Român
ninge — NÍNGE, pers. 3 ninge, vb. III. intranz., impers. 1. A cădea zăpadă. ♢ expr. (Parcă) îi tot ninge şi i plouă (întruna), se spune despre o persoană veşnic nemulţumită, posomorâtă. A i ninge în barbă (sau pe cap, în păr) = a încărunţi, + tranz. A… … Dicționar Român
oră — ÓRĂ, ore, s.f. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci şi patra parte dintr o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ♢ loc. adv. Pe oră = cât ţine un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat şi… … Dicționar Român
sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… … Dicționar Român
