incontinuu — INCONTÍNUU adv. v. încontinuu. Trimis de valeriu, 06.02.2009. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
încontínuu — adv. (sil. nu u) … Romanian orthography
mereu — MERÉU, ÉIE, merei, eie, adv., adj. I. adv. 1. Fără răgaz, neîncetat, neîntrerupt, continuu, întruna; la intervale scurte. ♦ Din ce în ce mai mult. Se depărtează mereu. 2. (reg.) Încet, fără grabă, domol; alene, liniştit, potolit. II. adj. 1. (înv … Dicționar Român
continuu — CONTÍNUU, UĂ, continui, ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungeşte fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ♢ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (lingv.; despre consoane; şi substantivat, f.)… … Dicționar Român
întruna — ÎNTRÚNA adv. Mereu, neîncetat, continuu. Vorbeşte întruna. – Întru + una. Trimis de valeriu, 10.03.2009. Sursa: DEX 98 Întruna ≠ încontinuu, necontinuu Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNTRÚNA adv. 1. v. continuu. 2. v.… … Dicționar Român
discontinuu — DISCONTÍNUU, UĂ, discontinui, ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [pr.: nu u] – Din fr. discontinu, lat. disconnuus. Trimis de LauraGellner, 02.10.2008. Sursa: DEX 98 Discontinuu ≠ continuu, încontinuu Trimis de siveco,… … Dicționar Român
hojma — HÓJMA adv. (reg.) Mereu. [var.: hójmă adv.] – Din ucr. hozma. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÓJMA adv. v. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi,… … Dicționar Român
idoneism — IDONEÍSM s.n. Curent filozofic epistemologic relativist şi neoraţionalist care îşi confruntă permanent principiile cu experienţa. – Din fr. idoneisme. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 idoneísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
intermitent — INTERMITÉNT, Ă, intermitenţi, te, adj. Care încetează şi reîncepe la anumite intervale, care acţionează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, ntis. Trimis de… … Dicționar Român
lăcrima — LĂCRIMÁ, lăcrimez, vb. I. 1. intranz. (Despre oameni) A i curge lacrimile (de durere, jale, înduioşare etc.); a plânge (uşor), a lăcrima. 2. intranz. şi refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioşării … Dicționar Român
