gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
om — OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere … Dicționar Român
îmbogăţi — ÎMBOGĂŢÍ, îmbogăţesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuţi, a (se) înstări. 2. tranz. şi refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai… … Dicționar Român
înavuţi — ÎNAVUŢÍ, înavuţesc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) îmbogăţi (1). – În + avut (după îmbogăţi). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A (se) înavuţi ≠ a (se) ruina, a sărăci Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNAVUŢÍ vb. 1. v … Dicționar Român
sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… … Dicționar Român
înstărit — ÎNSTĂRÍT, Ă, înstăriţi, te, adj. Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – v. înstări. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Înstărit ≠ nevoiaş Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNSTĂRÍT adj. 1. v. bogat. 2. avut, bogat, situat … Dicționar Român
