- înavuţi
- ÎNAVUŢÍ, înavuţesc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) îmbogăţi (1). – În + avut (după îmbogăţi).Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A (se) înavuţi ≠ a (se) ruina, a sărăciTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNAVUŢÍ vb. 1. v. îmbogăţi. 2. a se îmbogăţi, a se închiaburi, (pop.) a se chiaburi. (Un ţăran care s-a înavuţi.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînavuţí vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înavuţésc, imperf, 3 sg. înavuţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înavuţeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNAVUŢ//Í înavuţiésc tranz. A face să se înavuţească; a înstări. [Sil. în-a-] /în + avutTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNAVUŢ//Í mă înavuţiésc intranz. A deveni avut; a acumula bunuri materiale în cantităţi mari; a se înstări. /în + avutTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.