importanţă — IMPORTÁNŢĂ s.f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; însemnătate; semnificaţie. ♢ loc. adv. Cu importanţă = cu convingerea (nejustificată) că spune sau face ceva important; cu înfumurare. ♢ expr. A şi da importanţă = a se… … Dicționar Român
valoare — VALOÁRE, valori, s.f. I. 1. Însuşire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităţilor sociale şi idealurilor generate de acestea; suma calităţilor care dau preţ unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen etc.; importanţă,… … Dicționar Român
indiferent — INDIFERÉNT, Ă, indiferenţi, te, adj. 1. Care nu arată nici un fel de interes (pentru cineva sau ceva); nepăsător, impasibil. 2. Care nu prezintă nici o însemnătate, care nu trezeşte interes. ♢ loc. conj. Indiferent dacă... = fără a acorda… … Dicționar Român
conta — CONTÁ, contez, vb. I. intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. 3. (înv.; cu determinări introduse prin prep. cu ) A ţine seama de… … Dicționar Român
nimic — NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s.n. I. 1. pron. neg. Nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. ♢ loc. adj. De nimic = a) care este fără nici o valoare, fără… … Dicționar Român
periferic — PERIFÉRIC, Ă, periferici, ce, adj. Care ţine de periferie, privitor la periferie; situat la periferie, specific periferiei, ♦ fig. De mică însemnătate; secundar. ♦ (Substantivat, n.) Dispozitiv extern folosit pentru introducerea şi extragerea de… … Dicționar Român
seamă — SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama… … Dicționar Român
semnificaţie — SEMNIFICÁŢIE, semnificaţii, s.f. 1. Conţinut semantic al unui cuvânt; înţeles, sens, accepţie. ♦ (În semiotică) Funcţie a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotaţie. ♦ Valoare simbolică a unui lucru; înţeles, noimă, tâlc. 2.… … Dicționar Român
seriozitate — SERIOZITÁTE s.f. 1. Însuşirea, calitatea de a fi serios; p. ext. comportare, ţinută care denotă această însuşire; gravitate, importanţă, însemnătate. ♢ loc. adv. Cu seriozitate sau cu toată seriozitatea = a) cu mare atenţie, cu conştiinciozitate … Dicționar Român
caracudă — CARACÚDĂ, caracude, s.f. 1. Peşte de baltă, cu corpul turtit lateral, lung de 20 35 cm (Carassius carassius). 2. Nume generic dat peştilor mici; peşte ţigănesc. ♦ fig. Oameni fără valoare, fără însemnătate (într un partid, într o adunare). – Din… … Dicționar Român
