valoare

VALOÁRE, valori, s.f. I. 1. Însuşire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităţilor sociale şi idealurilor generate de acestea; suma calităţilor care dau preţ unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen etc.; importanţă, însemnătate, preţ, merit. ♢ loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) pretios, scump, de preţ; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ♢ expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanţa, calităţile esenţiale ale unei fiinţe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însuşiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi şi materializată în marfă. ♢ Valoare de întrebuinţare = proprietate a unui lucru de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societăţii. Valoare de schimb = raport, proporţie în care o anumită cantitate de marfă de un anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel. 2. (concr.) Marfă. 3. (Comerţ, fin.) Exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acţiuni, a unui cec etc. ♢ Valoare comercială (sau de circulaţie) = echivalent în bani al unui bun sau al unei mărfi pe piaţă; curs. ♦ Înscris (cec¹, cambie, obligaţiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ♢ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (mat., fiz.) Mărime matematică asociată unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permiţând compararea mărimii cu altele de aceeaşi natură. ♢ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ţine seamă de semnul (+ sau) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operaţii matematice etc. 5. (muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obţinut în pictură prin alăturarea a două nuanţe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanţă de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris.

Trimis de bogdanrsb, 17.03.2009. Sursa: DEX '98



Valoare ≠ nonvaloare

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



VALOÁRE s. 1. (mat.) (înv.) preţ. (Cifra O nu are adesea nici o valoare.) 2. (mat.) valoare absolută modul. 3. v. preţ. 4. v. curs. 5. v. bun. 6. v. putere. 7. putere, valabilitate. (Actul acesta are valoare de lege.) 8. v. sens. 9. eficacitate, putere. (valoare nutritivă.) 10. calitate, însuşire. (valoare deosebită a unui produs de artă.) 11. v. nivel. 12. v. capacitate. 13. merit, (înv.) vrednicie. (Lipsit de orice valoare.) 14. v. importanţă. 15. v. însemnătate. 16. v. seriozitate. 17. importanţă, însemnătate, (fig.) preţ. (valoare cuvântului scris.) 18. importanţă, însemnătate, semnificaţie, sens, (fig.) preţ. (valoare actului Unirii.)

Trimis de siveco, 29.12.2007. Sursa: Sinonime



valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl. valóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VALOÁRE s.f. I. 1. Expresie a muncii umane materializată într-o marfă. ♦ Categorie economică proprie economiei bazată pe producţia de mărfuri. 2. Sumă de bani care reprezintă echivalentul preţului unei mărfi, unui cec, al unei acţiuni etc. ♦ Rentabilitate, productivitate. 3. Mărime matematică asociată unei mărimi fizice, potrivit unui anumit procedeu. 4. Durata unui sunet muzical. 5. Sensul sau folosirea gramaticală a unui cuvânt. 6. (pict.) Intensitatea unei culori. II. 1. Ansamblul calităţilor care fac un lucru bun, căutat, apreciat; însemnătate, importanţă, preţ. 2. Suma însuşirilor pozitive ale unui om; (concr.) om care întruneşte calităţi deosebite. [gen. -orii. / < fr. valeur, it. valore < lat. valor].

Trimis de LauraGellner, 10.02.2006. Sursa: DN



VALOÁRE s. f. 1. însuşire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuinţelor sociale şi idealurilor generate de acestea; suma calităţilor care dau preţ unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen etc.; însemnătate, preţ, merit. o judecată de valoare = judecată care enunţă o apreciere; a pune în valoare = a demonstra calităţile esenţiale ale unei fiinţe, ale unui lucru etc.; a valorifica. ♢ (concr.) ceea ce este important, valoros; om care întruneşte calităţi deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfă, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumită trebuinţă sau sunt destinate schimbului, reprezentând munca socială necesară pentru producerea lor. ♢ (ec.) ă mărfii = muncă materializată în marfă, exprimând raporturi sociale între oameni. 4. mărime în bani reprezentând echivalentul preţului unei mărfi, al unui cec, al unei acţiuni etc. ♢ înscris (cec, cambie, obligaţiune) reprezentând un drept în bani. ♢ rentabilitate, productivitate. 5. mărime matematică asociată unei mărimi fizice, după un anumit procedeu, care permite compararea mărimii cu altele de aceeaşi natură. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanţă de sens a unui cuvânt. 8. (pict.) intensitate a unei culori. (< fr. valeur, lat. valor)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN