înrudi

înrudi
ÎNRUDÍ, înrudesc, vb. IV. refl. recipr. 1. A fi sau a deveni rudă cu cineva; a se înnemuri. 2. fig. A avea caractere (esenţiale) comune cu cineva sau cu ceva. – În + rudă.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNRUDÍ vb. (Mold. şi Bucov.) a se înnemuri, (înv.) a se rudi. (Cei doi se înrudi direct.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

înrudí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înrudésc, imperf. 3 sg. înrudeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înrudeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE ÎNRUD//Í mă înrudiésc intranz. 1) A deveni rudă (unul cu altul); a se înnemuri. 2) A fi rudă (unul cu altul). 3) fig. A căpăta trăsături comune. /în + rudă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • înnemuri — ÎNNEMURÍ1, înnemuresc, vb. IV. tranz. (înv.) A face nemuritor, a imortaliza. – În + ne + muri (după fr. immortaliser). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNNEMURÍ2, înnemuresc, vb. IV. refl. recipr. (reg.) A se înrudi. – În + n …   Dicționar Român

  • alia — ALIÁ, aliez, vb. I. 1. refl. A încheia un tratat de alianţă. ♦ A se înţelege cu cineva, a se coaliza în vederea unei acţiuni comune. 2. tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obţine un aliaj. [pr.: li a] –… …   Dicționar Român

  • neam — NEAM, neamuri, s.n., adv. I. s.n. 1. Popor, naţiune. ♢ loc. adv. De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naţionalitate. ♢ expr. De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naţionalităţile; p. ext. de toate felurile, de… …   Dicționar Român

  • rudi — RUDÍ, rudesc, vb. IV. refl. (înv.) A se înrudi. – Din rudă1. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RUDÍ vb. v. înrudi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  rudí vb …   Dicționar Român

  • înrudire — ÎNRUDÍRE, înrudiri, s.f. Faptul de a se înrudi; rudire. – v. înrudi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNRUDÍRE s. 1. (înv. şi reg.) rudire, (Mold. şi Bucov.) înnemurire. (înrudire lor prin căsătorie.) 2. v. rudenie. 3. v. potrivire …   Dicționar Român

  • cumetri — CUMETRÍ, cumetresc, vb. IV. refl. recipr. (pop.) A se înrudi cu cineva printr o relaţie de cumetrie, a deveni cumătru (1) cu cineva. – Din cumătru. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  cumetrí vb. (sil. tri), ind. prez. 1 sg. şi 3 …   Dicționar Român

  • nemi — nemí, nemésc, vb. IV refl. (reg.) a se înrudi, a fi rudă cu. Trimis de blaurb, 01.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • nemoti — nemotí, nemotésc, vb. IV refl. (înv.) a se înrudi. Trimis de blaurb, 02.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • nemui — nemuí, nemuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se înrudi, a fi rudă cu ... Trimis de blaurb, 02.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • rudă — RÚDĂ1, rude, s.f. 1. Persoană care face parte din aceeaşi familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianţă; rudenie (2), rubedenie. ♢ expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îţi acordă… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”