cumetri

cumetri: CUMETRÍ, cumetresc, vb. IV. refl. recipr. (pop.) A se înrudi cu cineva printr-o relaţie de cumetrie, a deveni cumătru (1) cu cineva. – Din cumătru.

Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98

cumetrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cumetrésc, imperf. 3 sg. cumetreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cumetreáscă

Trimis de siveco, 10.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE CUMETR//Í mă cumetriésc intranz. pop. A deveni cumătru (unul cu altul). /Din cumătru

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

cumetrie — CUMETRÍE, cumetrii, s.f. (pop.) 1. Relaţie de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospăţul de la botez. [var.: (reg.) cumătríe s.f.] – Cumătru + suf. ie. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa … Dicționar Român
cumătru — CUMẮTRU, Ă, cumetri, e, s.m. şi f. 1. Naşul sau naşa în raport cu părinţii copilului botezat ori cu alte rude. 2. Termen de adresare la ţară între bărbaţi şi femei de aceeaşi vârstă (sau mai în vârstă). ♦ (În basme, în fabule) Termen de adresare… … Dicționar Român
încumetri — ÎNCUMETRÍ, încumetresc, vb. IV. refl. recipr. (reg.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 încumetrí vb. (sil. tri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl … Dicționar Român
cumätru — s. m. (sil. tru), art. cumätrul, voc. cumétre; pl. cumétri, art. cumétrii … Romanian orthography

Academic Dictionaries and Encyclopedias