- încumetri
- ÎNCUMETRÍ, încumetresc, vb. IV. refl. recipr. (reg.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98încumetrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încumetrésc, imperf. 3 sg. încumetreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încumetreáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNCUMETR//Í încumetriésc tranz. A face să se încumetrească. /în + cumătruTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNCUMETR//Í mă încumetriésc intranz. A deveni cumetri (cu cineva). /în + cumătruTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.