- încumete
- ÎNCUMÉTE vb. III. v. încumeta.Trimis de valeriu, 19.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
încumeta — ÎNCUMETÁ, încúmet, vb. I. refl. 1. A îndrăzni; a cuteza. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. în ) A se bizui, a se încrede în ceva. [var.: (reg.) încuméte vb. III] – cf. lat. c o m m i t t e r e. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa … Dicționar Român
încumetá — vb., ind. prez. 1 sg. încúmet, 3 sg. şi pl. încúmetã; conj. prez. 3 sg. şi pl. încúmete … Romanian orthography