alia

ALIÁ, aliez, vb. I. 1. refl. A încheia un tratat de alianţă. ♦ A se înţelege cu cineva, a se coaliza în vederea unei acţiuni comune. 2. tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obţine un aliaj. [pr.: -li-a] – Din fr. allier.

Trimis de ana_zecheru, 03.01.2003. Sursa: DEX '98



aliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. aliéz, 3 sg. şi pl. aliáză, 1 pl. aliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. aliéze; ger. aliínd (sil. -li-ind)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ALI//Á aliaéz tranz. 1) (metale sau metale şi metaloizi) A combina prin topire (în vederea obţinerii unui aliaj). 2) A face să se alieze. [Sil. -li-a] /<fr. allier

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE ALI//Á mă aliaéz intranz. 1) (despre state, popoare, grupări politice etc.) A încheia un tratat de alianţă. 2) (despre persoane) A se înrudi prin căsătorie. /<fr. allier

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ALIÁ vb. I. 1. refl. A se uni printr-un tratat de alianţă. ♦ A se alătura unei idei. ♦ A se înrudi cu cineva printr-o căsătorie. 2. tr. A topi împreună anumite metale sau metale cu metaloizi în vederea obţinerii unui aliaj. [pron. -li-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. allier, cf. lat. alligare – a lega de].

Trimis de LauraGellner, 27.02.2006. Sursa: DN



ALIÁ vb. I. refl. a se uni printr-un tratat de alianţă. ♢ a se alătura unei idei. ♢ a se înrudi prin căsătorie. II. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj. (< fr. allier)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN