- înnădi
- ÎNNĂDÍ, înnădesc, vb. IV. 1. tranz. A-i adăuga unui obiect (cosând, înnodând, lipind etc.) o bucată, o porţiune (de acelaşi fel), pentru a-l mări, a-l lungi etc.; a pune o nadă. ♢ expr. (refl.) A se înnădi la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune pe taifas. 2. refl. fig. A prinde poftă de ceva bun, a lua obiceiul, năravul; a (se) nărăvi. ♢ expr. A se înnădi la caşcaval = a se obrăznici. a-şi lua nasul la purtare. ♦ A se obişnui să meargă prea des undeva, să facă ceva (nepermis). – În + nadă.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNNĂDÍ vb. (pop.) a nădi. (A înnădi un obiect.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeînnădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înnădésc, imperf. 3 sg. înnădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înnădeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNNĂD//Í1 înnădiésc tranz. (obiecte) 1) A face să crească în lungime sau lăţime (prin coasere, lipire, sudare); a adăuga. 2) A uni prinzând capăt la capăt. /în + nadăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA ÎNNĂD//Í2 înnădiésc tranz. A face să se înnădească. /în + nadăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNNĂD//Í mă înnădiésc intranz. fig. A se deprinde să vină (la nadă). /în + nadăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.