junghi — JUNGHI, junghiuri, s.n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. (înv.) Jungher. – Din junghia (derivat regresiv). Trimis de cata,… … Dicționar Român
junghia — JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. tranz. (pop.) A înjunghia. [pr.: ghi a] – lat. jugulare. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JUNGHIÁ vb v. înjunghia, tăia. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
junghietură — JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s.f. (pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulaţia coloanei vertebrale cu baza craniului; p.ext. gât, grumaz. [pr.: ghi e ] – Junghia + suf. ătură. Trimis de cata, 14.03.2002. Sursa: DEX 98 JUNGHIETÚRĂ s. (med.) înjunghietură,… … Dicționar Român
nixis — NÍXIS, nixisuri, s.n. (Grecism) Supărare; plictiseală. ♦ Înţepătură, junghi. – Din ngr. níxis. Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX 98 NÍXIS s. v. înjunghietură, înţepătură, junghi, junghietură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
stricni — STRICNÍ1, stricnesc, vb. IV. tranz. (reg.) 1. A cresta, a înţepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a i lua sânge. ♦ A plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele). 2. A spinteca peştele pentru a l curăţa. – Din sl. strŭknonti. Trimis de… … Dicționar Român
stricnitură — STRICNITÚRĂ s. v. înjunghietură, înţepătură, junghi, junghietură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
săgeată — SĂGEÁTĂ, săgeţi, s.f. 1. Vergea de lemn, cu un vârf ascuţit (de fier, os, piatră) la un capăt, iar la celălalt cu două aripioare înguste, folosită în trecut (la unele populaţii şi astăzi) ca proiectil de vânătoare sau de luptă, aruncată dintr un… … Dicționar Român
săgetătură — SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s.f. 1. Tragere cu arcul; săgetare, 2. Lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată. 3. fig. Durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neaşteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (pop.) Nume dat mai multor boli, la… … Dicționar Român
tăietură — TĂIETÚRĂ, tăieturi, s.f. 1. Acţiunea de a tăia; (concr.) locul unde s a tăiat ceva; spec. rană provocată de un instrument tăios. ♦ Suprafaţa rezultată dintr un corp după ce a fost tăiat. ♦ Fel, mod de a tăia. 2. Drum (adâncit) săpat de o apă în… … Dicționar Român
