înhămat

înhămat
ÎNHĂMÁT1 s.n. Înhămare. – v. înhăma.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNHĂMÁT2, -Ă, înhămaţi, -te, adj. 1. Cu hamurile puse; prins la căruţă, la trăsură, la sanie etc. ♦ (Rar; despre vehicule) La care s-au înhămat caii sau alte animale de tracţiune; tras de cai sau de alte animale de tracţiune. 2. fig. Angajat la realizarea unui lucru dificil. – v. înhăma.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNHĂMÁT s. v. înhămare.
Trimis de siveco, 15.03.2009. Sursa: Sinonime

înhămát s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • lăturaş — LĂTURÁŞ, Ă, lăturaşi, e, adj. 1. (Despre cai; adesea substantivat) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor dintre hulube. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. – Latură + suf. aş. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • hăţaş — HĂŢÁŞ1, hăţaşi, s.m. Cal care se mână cu ajutorul hăţurilor, înhămat alături de un lăturaş. – Hăţ1 + suf. aş. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂŢÁŞ2, hăţaşuri (hăţaşe), s.n. (reg.) 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure. 2 …   Dicționar Român

  • rotaş — ROTÁŞ, rotaşi, s.m. (La pl.) Perechea de cai înhămaţi la oişte; (la sg.) fiecare dintre cei doi cai care formează această pereche. Trimis de MihaelaStan, 15.12.2003. Sursa: DLRC  ROTÁŞ, Ă, rotaşi, e, adj., s.m. 1. adj. (Despre cai; şi… …   Dicționar Român

  • înaintaş — ÎNAINTÁŞ, Ă, înaintaşi, e, adj., s.m. 1. adj. (Despre animale de tracţiune, mai ales despre cai; adesea substantivat) Înhămat înaintea rotaşilor. 2. adj. (Rar) Care merge înainte, care este în faţă. 3. s.m. Persoană care, prin activitatea sau… …   Dicționar Român

  • gâtar — GÂTÁR, gâtare, s.n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. ar. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÂTÁR s. (reg.) grebănar, hamut, spătar. (gâtar la ham.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • melic — MELÍC s.n. (reg.) Nărav, obicei prost (la animale). Ex.: spunem că un cal are melic, atunci când loveşte cu piciorul, când muşcă sau când, înhămat fiind, se sperie de obiectele care i apar în raza vizuală, devenind greu de controlat. Termenul… …   Dicționar Român

  • mijlocaş — MIJLOCÁŞ, Ă, mijlocaşi, e, adj., subst. 1. adj., s.m. şi f. (Ieşit din uz) (Ţăran sau ţărănime) care poseda pământ şi alte mijloace de producţie cu ajutorul cărora îşi asigura existenţa. II. s.m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, fiinţe sau unor… …   Dicționar Român

  • piept — PIEPT, (1, 2, 4) piepturi, s.n., (3) piepţi, s.m. 1. s.n. Parte superioară a corpului, de la abdomen până la gât, la om şi la unele animale vertebrate; torace; spec. partea anterioară (şi exterioară) a acestei regiuni; p. restr. organ din… …   Dicționar Român

  • pohodnic — pohódnic, pohódnici, s.m. (înv. şi reg.) cal lăturaş care merge pe lângă cel înhămat. Trimis de blaurb, 06.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • roată — ROÁTĂ1, roţi, s.f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spiţe sau plin, care, învârtindu se în jurul unei osii, pune în mişcare un vehicul. ♢ Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotaşi. ♢ expr. A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”