lãturáş — adj. m., s. m., pl. lãturáşi; f. sg. lãturáşã, pl. lãturáşe … Romanian orthography
praştie — PRÁŞTIE, praştii, s.f. 1. Veche armă de luptă formată dintr o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra duşmanului; (azi) jucărie făcută dintr una sau două fâşii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele … Dicționar Român
latură — LÁTURĂ, laturi, s.f. 1. Parte laterală, margine a unui obiect. ♦ spec. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale corpului unei fiinţe, în dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, direcţie. ♢ loc. adv. În lături = la o parte, într o parte. Pe lături =… … Dicționar Român
dosnic — DÓSNIC, Ă, dosnici, ce, adj., s.f. 1. adj. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Care se află mai la o parte, mai ascuns vederii; retras, lăturalnic, lăturaş, izolat. 2. s.f. Compus: dosnică galbenă = plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în… … Dicționar Român
prăştiaş — PRĂŞTIÁŞ, prăştiaşi, s.m. 1. (înv. şi pop.) Persoană care aruncă cu praştia (1). 2. (reg.) Cal lăturaş. [pr.: ti aş] – Praştie + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 06.04.2004. Sursa: DEX 98 PRĂŞTIÁŞ s. (Transilv.) prăşcar. (prăştiaşul aruncă cu… … Dicționar Român
cetlăiaş — CETLĂIÁŞ s. v. lăturaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
fofează — FOFEÁZĂ, fofeze, s.f. Nume dat mai multor obiecte în formă de aripă sau de braţ: a) aripa unei ferestre, a unei uşi sau a unei porţi; b) fiecare dintre braţele care poartă scaunele unui scrânciob; c) fiecare dintre aripile unei mori de vânt; d)… … Dicționar Român
hăţaş — HĂŢÁŞ1, hăţaşi, s.m. Cal care se mână cu ajutorul hăţurilor, înhămat alături de un lăturaş. – Hăţ1 + suf. aş. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HĂŢÁŞ2, hăţaşuri (hăţaşe), s.n. (reg.) 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure. 2 … Dicționar Român
lăturalnic — LĂTURÁLNIC, Ă, lăturalnici, ce, adj. Care este aşezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral; (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic; lăturaş. ♦ fig. (Rar) Ocolit, tainic, ascuns. ♦ fig. Incorect, necinstit. – Latură + suf.… … Dicționar Român
parip — PARÍP, paripi, s.m. (reg.) Cal tânăr, sprinten şi frumos (pentru călărie). – Din magh. paripa. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 paríp, parípi, 1. cal tânăr, sprinten şi frumos, bun de călărie; cal lăturaş, care merge pe lângă cel… … Dicționar Român
