- melic
- MELÍC s.n. (reg.) Nărav, obicei prost (la animale). Ex.: spunem că un cal are melic, atunci când loveşte cu piciorul, când muşcă sau când, înhămat fiind, se sperie de obiectele care-i apar în raza vizuală, devenind greu de controlat. Termenul este frecvent folosit în satele de pe valea Vâlsanului, judeţul Argeş.Trimis de Anonim, 27.10.2008. Sursa: NeoficialMÉLIC, -Ă adj. Care ţine de muzică, referitor la muzică. ♦ Referitor la poezia lirică corală a grecilor. [< lat. melicus, cf. fr. mélique].Trimis de LauraGellner, 27.10.2008. Sursa: DNmelíc, melíce, s.n. (reg.) 1. obicei; nărav. 2. inflamarea glandelor de la gât la cai.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DARMÉLIC, -Ă adj. referitor la muzică. ♢ referitor la poezia lirică corală a grecilor. (< fr. mélique, gr. melikos)Trimis de raduborza, 27.10.2008. Sursa: MDNmelíc s.n. – Inflamare a beregatei. – var. malic. Origine îndoielnică. După Cihac, II, 514, din mag. mirigy "glandă". În Munt.Trimis de blaurb, 08.04.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.